Sau mai bine numarati-i voi pe actionarii lui Dinamo. S-ar putea ca astazi sa va iasa cu unul mai putin.

Un grup de romani avuti care sa conlucreze pentru un bine comun e o aproape o utopie. Uitati-va numai o secunda spre scena politica si o sa realizati mai usor cum de e UDMR eterna la guvernare. Acum reveniti in terenul din Stefan cel Mare si haideti sa incercam sa pricepem impreuna de ce ciolanul tot mai descarnat, ros bine spre maduva de „ciinii rosii", risca sa se sfarime-n bucatele pina ce echipa sa apuce sa imbrace tricourile de campioni. Asta daca le va mai imbraca in vara, asa cum se programasera la finalul turului. Avantajul atelajului scade, iar urletul haitei neputincioase se aude deja de la locul doi in jos. Sint totusi zece puncte avans, dar destule derby-uri de jucat pina la potou. Si pe gazon, si in tribuna oficiala.

Deocamdata, Vova Cohn, unul dintre cei mai vechi actionari, pare sa nu mai poata sau sa nu mai vrea sa tina strocul tot mai ridicat cu care cuplul Borcea-Turcu biciuieste marirea de capital. Prezenta dinamovista in Liga Campionilor e un obiectiv de orgoliu si o tinta financiara estimata spre zece milioane de euro. Participarea celor sase detinatori de devize alb-rosii ar trebui sa fie pe masura, insa e vorba si de un risc asumat. Daca as fi consilierul lor financiar, i-as sfatui sa mai astepte doua saptamini, timp in care finala de cosmar a Ligii - Liverpool - Milan -, cea care i-ar duce pe dinamovisti (chiar campioni!) in tur preliminar din afara posturii de cap de serie, s-ar mai putea sa se estompeze dupa etapa sferturilor. Dar nu sint, si, de altfel, aceasta majorare de capital ar trebui facuta in orice conditii. Pentru ca in afara de antrenor (inca!), Dinamo nu are nici lot, nici infrastructura sa se lupte cu marile echipe europene. Am fost in tribuna la meciul cu Benfica, ultima repetitie de gala pentru stagiunea la care viseaza Badea&Co., si m-a impresionat grozav doar publicul. A, era sa uit: si parcarea de la oficiala! Mai exact, parada limuzinelor negre de acolo ce surclasau cu cel putin un ordin de marime costul unui fundas central (in locul lui Moti) si pe cel al unui mijlocas ofensiv, ambii lipsind din greu jocului echipei. Mi-e teama insa ca pe finalul returului, atunci cind avansul punctajului dinamovist se va reduce, sa nu iasa la incalzire, de sub banca de rezerve, cel mai eficient atacant al ultimelor zece editii de campionat, diplomatul lui Borcea. Poate ca totusi nu va fi nevoie. Poate ca Ganea cel tinar, gaselnita cu care Rednic vrea sa reinventeze morisca golgheterilor din tur, o sa scoata din apatie cuplul N&D, aflat acum in criza profunda „de voce".

Pina la final insa mai e destul. Avem deci timp suficient sa meditam impreuna la sinceritatea imberba a declaratiei unui om care si-a dat jos nu de mult coiful indoit din ziar si a abandonat definitiv bidineaua „Eu vreau sa fac ceva in Dinamo!". S-ar putea sa descoperim ca in vorbele lui Vasile Turcu e insasi esenta explicatiei tergiversarii echipei in stadiul etern de speranta infirmata.