Plecand de la acel roman - bine scris altminteri, Cezar Petrescu a fost un bun meserias in ale prozei, cum putini au fost in literatura romana, putin naivut si romantios in resorturile psihologice dintre personaje si lumea reala, intr-o Romanie interbelica, departe de a fi raiul pe pamant - si preluand o informatie de presa. Privind noua numire in postul de ministru al invatamantului si al cercetarii in incropitul Guvern bicolor recent restructurat. Nefiind afiliati nici unui partid politic, urmarim, ca tot romanul, dincolo de numele ce-l purtam si nu-l schimbam, chiar daca a produs idiosincrazii unor... "moldoveni", miscarile de pe scena politica romaneasca, cu mult interes, si, de ce nu, participare. Dincolo de imediatul intamplarilor ce se deruleaza extrem de rapid.
Constatam ca dorinta de capatuiala nu este doar apanajul "batranetului". Iar "promovarea tineretului" a devenit un fel de arma de lupta. Lupii tineri, de varia sexe si felurite pregatiri, sunt avizi de praduiala. Este firesc, pana la un punct ca tineretul sa-si caute un drum in viata si sa "se realizeze" din punct de vedere profesional, material, spiritul, afectiv si se poate adauga orice si oricat. Partea rea incepe acolo unde ofertarea proprie se intretese cu codoslacurile propuse de cei versati in malversatiuni si usurinta de a accepta orice. Post sau functie, combinatie financiara sau ilegalitati administrative, producatoare de beneficii. La marginea legii sau chiar incalcand-o. Si uite asa ne pomenim in vartejul vietii publice cu nume necunoscute si nedovedite ca fiind prestigioase sub nici o forma, accedand la posturi de ministri, ambasadori sau inalti functionari in administratia publica.
Cum, de ce ?
Pentru ca au carat tucalul unuia sau altuia dintre marimile politice efemere ale momentului, au lingusit si tamaiat sefi si sefuleti locali transformati in icoane si se simt obligati sa accepte pozitii publice prin care sa serveasca si deserveasca propriii stapani. Sigur ca promovarea slugilor in pozitii inalte nu este o practica noua in tarile Romane. Daca nu esti omul cuiva si nu faci parte dintr-o anume increngatura de interese este greu sa razbesti si sa faci "cariera". Si cu toate acestea exista oameni minunati, precum profesorul Gh. Moga din Iasi, directorul unei scoli din Liteni. Un "dascal de tara", care face naveta de peste 25 de ani, merge zilnic pe jos 8 kilometri, isi face datoria de profesor, dar se implica si in vietile elevilor. Ce provin in mare parte din familii cu venituri mici, si daca ar fi sa punctam chiar cuvintele unei institutoare de la aceeasi scoala, "Sunt familii care-si randuiesc incaltarile si hainele ca sa mearga la scoala copiii lor cu randul...". UE? "Excelenta"? Viena, Londra, Washington? Randuiesc. Randuiala? Iata cuvinte frumoase, cumva iesite din uz, care exista inca in acea Romanie reala si vie, cu bucuriile si necazurile ei, dincolo de ce se vede la televizor si de numirile in Guvern sau aiurea in lume. Profesorul Gheorghe Moga din Iasi merita toata pretuirea nostra si poate ca ar fi fost mai indreptatit la un portofoliu ministerial decat acesti..."tineri" (Sic!) pusi pe simpla capatuiala. Dar nu credem ca ar fi si acceptat. Ce anume poate inlocui bucuriile adevarate si pretuirea semenilor? Dl. Moga stie raspunsul: nimic.