In aceste zile de inceput de primavara, la 26 martie, scriitorului roman Norman Manea i s-a decernat la New York, de catre seful Misiunii Permanente a Romaniei pe langa ONU, E.S. Ambasadorul Mihnea Motoc, ordinul "Meritul Cultural" in Grad de Comandor. Decretul prezidential semnat de presedintele Traian Basescu este din 11 decembrie 2006. Dar stirea in sine nu a facut multe valuri in presa scrisa sau trancanita - un cuvant, trancaneala, drag noua de multa vreme, mediatizat binisor datorita "Marii Trancaneli" a lui Mircea Iorgulescu, ce revine cu spor, dar si cu putin folos, in lumea de azi - din Romania. Oricum ar fi, faptul ca oficialitatile romane acorda atentia cuvenita unui prestigios scriitor roman, chiar daca este stabilit la New York si nu este in gratiile mamamusilor criticii literare autohtone, nu poate decat sa ne bucure. Succesul, prestigiul si popularitatea pe care a capatat-o Norman Manea pe scena vietii literare internationale, departe de a fi o fericire pentru confrati a generat si multa ostilitate. Faptul ca un eseu precum "Felix culpa", publicat acum peste zece ani, in care se ridica chestiunea vinovatiei /Schuldfrage"/ si a responsabilitatii lui Mircea Eliade pentru optiunile sale politice de tinerete i-a adus numeroase necazuri si i-a scos multi peri albi. Intre timp lucrurile s-au mai limpezit si asezat, chiar daca un cui impotriva lui Norman Manea a ramas. Pe 24 martie, prozatorul roman participa in Italia, alaturi de Edgar Morin, Peter Brook si V.S. Naipaul, laureat al Premiului Nobel, la decernarea premiului NONINO, un prestigios premiu pentru literatura, scriitorului olandez Harry Mulisch. Sa mai spunem ca astfel de prezente fac inutil orice "fabulospirit" de "branduire" romaneasca? Sa mentionam ca, la randul lui, autorul "Plicului Negru" si al "Intoarcerii huliganului" este laureat al Premiului "Nonino", din anul 2001. Nu este scopul acestor simple note sa contureze personalitatea unui mare prozator si eseist, ci sa consemneze, cu amaraciune, ca nimeni nu e profet in tara lui. Da, asa cum se aude: limba romana este patria lui Norman Manea! Care Norman Manea, chiar daca traieste in Statele Unite si preda in limba engleza la BARD College, pe valea Hudsonului, iar cartile sale au vazut lumina tiparului si in alte multe limbi de circulatie internationala sau doar de prestigiu national ramane scriitor roman. Restul sunt vorbe de claca, "contre si strambe" patriotic-colegiale, mizerii si meschinarii care, departe de a ne face "buni si verzi romani", ne imputineza sperantele si iluziile pentru ziua de maine. Si totusi. Si totusi viata/literatura/autorii se dovedesc mai tari decat murdariile contingentului si ne fac sa ne iluzionam in ce este mai trainic si curat in noi insine. Faptul ca statul roman a decernat un ordin precum "Meritul Cultural" lui Norman Manea, care i-a avut alaturi la New York, in afara distinsei sotii Cella Manea si pe prestigiosii scriitori Philip Roth si Orhan Pamuk nu poate decat sa onoreze cultura romana. Ar fi inca un pas castigat pentru recuperarea exilului romanesc si ale valorilor lui risipite prin lume. O lume careia ii apartinem cu totii, chiar daca respiram la NYC la Bucuresti sau aiurea.