Actuala Constitutie e imposibil de reformat. Optiunea rationala este abolirea sa.

Ar fi multe de spus despre erorile sau absurditatile din Constitutia in vigoare. Camera Deputatilor si Senatul au atributii identice. Lipsa de separatie dintre Executiv si Legislativ, o monstruozitate juridica consfintita de art. 71 (care contrazice de altfel art. 1). Neclaritatea atributiilor presedintelui. Consiliul Superior al Magistraturii (art. 133), frina in calea reformarii Justitiei si cimitir al elefantilor din sistem. S.a.m.d. Actuala Constitutie are scris pe ea, cu litere mari, crezul politic al regimului Iliescu: un stat oligarhic si disfunctional, cu o democratie de fatada.

Dar principala problema sta in statutul acestei Constitutii, nu in continutul sau. In orice tara civilizata, Constitutia e un text respectat, uneori chiar venerat, in fata caruia se pleaca oricare cetatean sau politician. In Romania, inventia grupului de juristi stalinisti convocati de Ion Iliescu in 1991 a devenit cirpa de sters a intregii clase politice. Interpretata sofistic, cu complicitatea Curtii Constitutionale, actuala lege fundamentala a mai indurat umilinta de a fi adoptata printr-un referendum suspect si apoi de a fi revizuita, in 2003, prin altul, de-a dreptul fraudulos, cind s-a votat in jurul tombolelor cu cirnati organizate de primarii socialisti.

Iata de ce aceasta Constitutie e dincolo de orice speranta. Ne trebuie o Constitutie pe care sa avem de ce sa o respectam. Pentru aceasta, actuala Constitutie trebuie abolita printr-un referendum, pentru ca alta sa poata fi adoptata.

„Bine" - vor obiecta unii -, „dar aceasta nu e o solutie care impinge spre anarhie?". Citusi de putin. Las la o parte faptul ca dezordinea noastra institutionala e produsa, in parte, tocmai de prevederile confuze sau inadecvate ale Constitutiei. Mai important e altceva: lipsa unei Constitutii scrise (sau necodificate intr-un document unic) nu inseamna ca tara va deveni una a faradelegii. Exista state care nu au o astfel de Constitutie si totusi o duc foarte bine. Cazul britanic este bine cunoscut, asa ca invoc acum alte exemple: Israel si Noua Zeelanda, ambele democratii prospere si consolidate. Nici Romania nu a avut, intre decembrie 1989 si decembrie 1991, o Constitutie, ci doar documente cu caracter constitutional (in special Comunicatul catre Tara al CFSN). Pe de alta parte, o Constitutie scrisa nu garanteaza nimic, dupa cum se vede in Algeria, Bolivia, Cuba, Daghestan sau Irak. La noi, minerii nu au fost impiedicati de Constitutie sa plece spre Bucuresti. E timpul sa intelegem ca mai important decit o bucata de hirtie e altceva - spiritul de dreptate si de libertate al publicului. De actualul text nu se agata decit profitorii regimului oligarhic. Asa cum spunea un mare judecator de la Curtea Suprema a SUA, Robert H. Jackson: „Constitutia nu e un pact de sinucidere". Cind libertatea sa e in discutie, este dreptul suprem si inalienabil al poporului sa proclame alta.