Partid pios, PD a intimpinat propria concediere cu un scincet sfios. Un comunicat nascocit de o minte de seminarist anunta ca partidul nu face politica in Duminica Floriilor.

E chiar prea putin. Calugarirea in corpore a activului pedist ar fi fost un raspuns mai potrivit. Caci PD are toate motivele sa suspecteze amestecul Providentei in maruntaiele cotite si coclite ale politicii romanesti. Cu un singur gest, primul-ministru si-a oficializat situatia de ostatic nedeclarat al constelatiei PSD si a creat o logica politica favorabila PD. Problema e exact lipsa de participare a PD la acest accident pozitiv.

In mai bine de un an de interventii palide, PD a marturisit indelung ca e un patid fara stiinta jocului ofensiv. Un jucator care implora adversarul sa mentina si sa prelungeasca la nesfirsit ostilitatile, fara consecinte. PD s-a refugiat in complicatiile mereu revizuibile ale conflictului si a asteptat cuminte sa fie dat afara, rugindu-se intr-o capela separata ca expulzarea sa nu aiba loc. In tot acest timp, partidul s-a atrofiat progresiv si a atins, in cele din urma, standardul national de inactiune politica. PD n-a iesit voluntar de la guvernare, pentru ca, intre timp, a ajuns sa se placa la guvernare. Psihologia paralizanta a privilegiului a invins logica politica. Aceasta combinatie a avariat serios relatiile cu presedintele Basescu si a pus partidul in situatia jenanta de a miza pe indecizia primului-ministru Tariceanu.

In consecinta, gestul de clarificare cu care primul-ministru a decis sa puna capat rusinoasei sale aparitii in politica romaneasca majora lasa PD intr-o situatie favorabila si extrem de dificila. PD primeste pe neasteptate dreptul de a exercita liber o musculatura inmuiata. Consecintele deciziei prin care primul-ministru a hotarit formarea unui guvern minoritar in arenda PSD sint limpezi: administratia Romaniei se intoarce la vatra, in bratele sistemului oligarhic de comanda, dupa ce a cochetat un timp cu iluzia redresarii.

Pentru PD se deschide o epoca limitata in timp de anul care ne desparte de alegeri, dar extrem de bogata in optiuni. Problema e, din nou, ca acest partid care a atins pragul mortii clinice sub anestezia puterii sa fructifice rapid variantele. Mai intii, PD va trebui sa elimine, printr-o decizie clara si bine armata juridic, fantoma otravita a Aliantei D.A. Ea nu trebuie sa ramina la dispozitia primului-ministru si trebuie, de asemenea, exclusa din imaginarul derutat al electoratului. Alianta D.A., data prostitutiei de primul-minsitru, trebuie inlocuita, rapid, cu un alt colector in care se pot revarsa voturile si aspiratiile electoratului animat de orizontul popular Basescu. Aceasta noua, dar structural neschimbata Alianta poate fi construita in colaborare cu PLD. Daca asocierea pare grabita, PD nu are decit sa contemple, o clipa, varianta: o noua rispire intr-un domino indecis, dupa alegerile din 2008. Istoria va fi indemnata sa se repete. In lipsa unei interventii curajoase, ea va produce iar ciclul clasic al politicii romanesti postcomuniste: reagregarea prin dezagregare. Aceasta formula promite la inceputul fiecarui ciclu electoral o constitutie solida, dar produce, de regula, un acord general pe deasupra definitiei cetatenesti a politicii si in folosul unei birocratii de stat mereu dominante.

Daca vrea sa rupa acest ciclu, PD va trebui sa accepte ca obiectivele politicii inaugurate de presedintele Basescu (dator, de un timp, cu o interventie publica programatica) sint fundamental corecte. PD va trebui, deci, sa se aseze total si intens in opozitie. Acest loc e neocupat intr-un moment in care toate bratele partinice ale sistemului politic se afla la putere.

In acelasi timp, PLD se va alatura noului val, numai si numai daca va indrazni mai mult in teritoriu si va stinge mania declaratiilor ideologice. Stim ca tinta PLD e o dreapta regenerata, dar o stim prea mult. PLD nu poate ramine un autor de zvonuri si aspiratii ideologice. Daca nu vrea sa devina un aspirator de intelecte izolate si radicale, PLD trebuie sa absoarba sustinere si credibilitate de masa, procente si cadre. Stolojan, Stoica si Flutur le vor gasi circulind prin tara si extragind din PNL elementele care nu sint totusi amatoare de asfixia finala pe care o vor aduce liberalilor alegerile din 2008. Abia apoi noua opozitie va putea aborda viitorul.