In Romania functioneaza in momentul de fata, cel putin pe hartie, 30 de banci de tesuturi si celule umane, autorizate provizoriu in 2006 de Agentia Nationala de Transplant (ANT). Numai ca aceste "banci" sunt goale, din cauza lipsei de donatori. Desi Romania anului 2007 pretinde ca are o lege a transplantului de organe si activitatilor de procesare, stocare si distribuire a produselor biologice pentru transplant (Legea nr.96/2006), donatorii romani de organe si tesuturi nu se inghesuie la usile ANT.
Lipsa acestora a cauzat aparitia unor liste de asteptare inacceptabile pentru o tara cu 22 de milioane de locuitori: peste 1350 de persoane pentru transplant renal, peste 250 de persoane pentru transplant de maduva, peste 120 de suferinzi pentru transplant de inima si peste 110 de pacienti care solicita transplant de ficat. Cei care necesita transplant de cornee, pentru recapatarea vederii, sunt de ordinul miilor pe listele de asteptare din Romania - situatie tragica, imposibil de acceptat in spatiul Uniunii Europene. ZIUA a realizat o ancheta incercand sa afle cauzele acestui colaps, care mentine Romania in lumea a treia si care favorizeaza traficul de organe si de tesuturi. Trafic caruia ii cad victime tot mai multi romani saraci, ajunsi sa-si vanda, in strainatate, propriul corp.
Dandu-ne drept posibili donatori, ne-am deplasat, in primul rand la, Agentia Nationala de Transplant (ANT), institutia abilitata prin lege sa rezolve cerea oricarui cetatean care doreste sa doneze, voluntar, altruist, un organ sau tesut pentru transplant, in scop terapeutic. Directorul executiv al ANT, dr. Victor Zota, ne-a privit ca pe o rara avis. Totusi, ni s-a explicat ce pasi trebuie sa urmam, procedural, legal, pentru a dona un rinichi, destinat transplantului. Temerea ca ar exista o birocratie ne-a fost spulberata rapid, directorul Zota prezentandu-ne intreaga procedura de donare a rinichiului. Astfel, dupa depunerea dosarului de donator viu, la Institutul Clinic de Urologie si Transplant Renal Fundeni si efectuarea testelor specifice donarii, este nevoie de aprobarea Comisiei de avizare, care se intalneste, de regula, o data pe luna. Raspunsul soseste apoi intr-o saptamana, in cazul in care Comisia de Bioetica nu respinge dosarul de donator viu, cu motivari prevazute de lege.
La fel se procedeaza, ne-a explicat dr. Zota, cu orice potential donator viu de ficat, pancreas, de maduva etc.. Acesta va fi indrumat, functie de zona geografica in care locuieste, la unul din centrele de transplant care functioneaza in marile spitale din Iasi, Cluj, Targu Mures, Timisoara si Constanta. Potrivit ordinului ministrului Sanatatii, nr.722/2006, in aceste mari orase au fost acreditate "unitatile sanitare care pot efectua activitati de banci de tesuturi umane, (...) si activitati de declarare a donatorilor, de testare, de prelevare, coordonare si de transplant". Pentru fiecare tip de donator, exista - conform legii de infiintare si functionare ANT - registre nationale. Pentru a arata dimensiunile crizei de donatori de maduva din Romania, de pilda, dr. Zota ne-a dezvaluit faptul ca marile banci din lume dispun de cate 20-30.000 de donatori, in timp ce registrul nostru national abia daca a identificat 2-300 de persoane care ar accepta gestul in scop altruist, terapeutic.
Banca de cornee este goala
Cum aratam ceva mai sus, mii de oameni grav bolnavi se afla pe listele de asteptare pentru efectuarea unor transplanturi renale, de inima, ficat sau cornee. Acest din urma transplant - de cornee - este cel care se realizeaza cel mai usor si este cel mai ieftin. Deci in mod normal, cel putin in acest caz, nu ar trebui sa existe probleme. Stupefactie insa: transplantul de cornee se afla intr-un veritabil colaps.
Directorul Spitalului Clinc de Urgente Oftalmologice Bucuresti, prof. univ. dr. Monica Pop ne-a dezvaluit un fapt uluitor: banca de cornee pe care o gestioneaza este goala. Acad. prof. dr. Mircea Ifrim, specialistul care a vrut sa infiinteze la Oradea un centru national de transplant de cornee pentru regiunea respectiva din Transilvania, a anuntat in anul 2006 ca lista sa de asteptare depasea 1000 de persoane. Criza donatorilor de cornee, scaderea numarului de transplanturi de cornee in Romania si initiativa de a se recurge la import de cornee, intre anii 2004-2005, sunt realitati tragice pentru sanatatea romanilor.
O statistica alarmanta arata urmatoarea realitate: in anul 2006 au existat doar patru donatori de cornee, desi romanii ar avea nevoie, in regim de urgenta, pentru recapatarea vederii, de cel putin 400 de transplanturi de cornee pe an. Scuze nationale pentru colapsul transplantului de cornee nu exista, conform specialistilor consultati de ziarul nostru. Transplantul de cornee necesita o tehnica relativ simpla si ieftina, iar aceasta operatie ar avea ca beneficiari, in Romania de azi, peste 3000 de pacienti care s-au trezit cu un ochi lovit, perforat prin diverse accidente, ars, etc. sau care sufera de boli degenerative sau sechele, dupa banale infectii microbiene.
Doar 11 donatori-cadavru
In 2001-2002, de exemplu, au existat doar 11 donatori-cadavru, asupra carora rudele si-au dat acordul pentru prelevarea de cornee si stocarea acestui tesut in bancile romanesti. Declinul bancilor de cornee a inceput, potrivit prof. dr. Benone Carstocea, in anii 2001-2002, cand presedintele de atunci al Comisiei Nationale de Transplant, dr. Serban Bradisteanu, a pus pe butuci Centrul National de Transplant de Cornee. Infiintat intre 1994-1996 la Spitalul Militar Central din Bucuresti, acest centru a brevetat, la OSIM, prima banca de cornee din Romania, care poarta numele "prof. Carstocea". Astazi, banca de cornee a Spitalului Militar Central este goala. Profesorul Carstocea a fost eliminat din institutie in urma cu doi ani, pentru ca a solicitat autoritatilor ca Romania sa adopte o lege a transplantului care sa permita prelevarea de cornee de la donatorii-cadavre, asa cum se intampla in celelalte state din UE si SUA.
Schimbarea legislatiei
Si directorul ANT, dr. Victor Zota (foto), si profesorul Benone Carstocea, realizatorul primei banci de cornee in Romania, s-au pronuntat pentru schimbarea rapida a legilor referitoare la transplantul de organe si tesuturi. Potrivit acestora, ar trebui de urgenta schimbata procedura legala prin care se obtine, in baza Legii 95/2006, acordul pentru prelevarea organelor si tesuturilor de la un donator-cadavru.
Actualmente, dupa moartea cerebrala a unui pacient, intr-o clinica ATI, de exemplu, este necesar acordul informat al rudelor celui decedat, pentru a i se preleva organe sau tesuturi. Zota si Carstocea considera ca ar trebui adoptat modelul legislativ al multor state europene pentru a se institui acordul prezumat. Acest acord ar insemna urmatoarea situatie de fapt (respinsa de multi parlamentari romani care au elaborat Legea 95/2006): daca o persoana ajunge in stare de moarte cerebrala, aceasta poate fi considerata ca potential donator in operatiile de transplant, cu conditia expresa ca acel cetatean sa nu fi semnat in timpul vietii sale un refuz de a dona, dupa ce moare, oragane sau tesuturi.
Serviciile spitalicesti occidentale si americane sunt monitorizate de coordonatorii de transplant, care actioneaza legal pentru identificarea rapida a donatorilor-cadavru, dupa procedura medicala de constatare a mortii cerebrale. Acesta pare a fi secretul numarului foarte mare de transplanturi de organe si de tesuturi, realizate in state din UE si in SUA, unde nu exista probleme legislative in privinta donatorilor-cadavru. Adica exact "spatiile medicale civilizate" atat de cautate de diversi demnitari si parlamentari romani sau de anumite VIP-uri atunci cand sanatatea lor trupeasca le este amenintata. Internarea intr-o clinica occidentala cu renume este metoda tot mai des folosita de astfel de personaje, cand au nevoie de un transplant, de o banala cornee, de pilda, care nu se poate preleva in Romania din cauza lipsei donatorilor-cadavru.
Cruda realitate
Unul dintre coordonatorii regionali de transplant pentru Bucuresti, dr. Rosana Turcu, a fost pus intr-o situatie dificila, in urma cu aproximativ doua saptamani, atunci cand a vrut sa rezolve, potrivit prevederilor Legii 95/2006, cazul unui posibil donator-cadavru.
Intr-un spital bucurestean, la Clinica ATI, a intrat in moarte cerebrala un tanar de 27 de ani, accidentat grav la cap, dupa ce o masina i-a lovit in plin caruta cu care se deplasa intr-un sat din sudul tarii. Cu exceptia capului, care suferise lovitura mortala, restul organismului - care nu prezenta nici o patologie asociata - ar fi putut fi folosit pentru prelevare de organe sau de tesuturi, necesare transplantului in scopuri terapeutice. Respectand cerintele Legii 95/2006, dr. Rosana Turcu le-a anuntat rapid pe rudele tanarului, aflat in moarte cerebrala, abordandu-le in scopul obtinerii "acordului informat". Luandu-si in serios rolul de coordonator de transplant, dr. Turcu a inceput discutiile cu mama tanarului, cu o sora si un frate ai acestuia. Primul raspuns al rudelor a fost un categoric "nu", cu motivarea ca vor sa-si duca decedatul intreg acasa, pentru inmormantare. "Le-am explicat ca deja este un caz cu dosar IML si ca va fi supus autopsierii de catre medicii legisti, procedura in urma careia organele decedatului vor fi taiate, disecate si, practic, distruse", le-a precizat rudelor dr. Turcu. "Textual, pot reproduce ce mi-au spus rudele acelui tanar, aflat in moarte cerebrala: Mai bine sa-i fie aruncate organele la autopsie, decat sa fie date cuiva pentru un transplant", ne-a declarat dr. Turcu, care a adaugat ca a fost cel mai socant caz din experienta sa de coordonator de transplant (specializare obtinuta in spatiul UE, deoarece Romania nu pregateste deocamdata asemenea experti). Dr. Rosana Turcu a reusit insa o replica, intreband acele rude daca in cazul in care cel decedat s-ar fi aflat aflat in situatia de a avea el insusi nevoie de un transplant de organe, ar fi acceptat aceasta donare pentru a i se salva viata. Raspunsul a fost la fel de socant: "da".
Bani lipsa, operatii amanate
Eugen Nicolaescu (foto) este artizanul finantarii, incepand cu anul 2007, a Programului National de Transplant de catre Ministerul Sanatatii. Decizia ministrului Nicolaescu pare a fi una salvatoare, deoarece in ultimii trei ani de "reforma continua" foarte multe operatii de transplant au fost amanate din lipsa de bani. In acesti ultimi trei ani, s-a schimbat de trei ori sistemul de decontare a operatiilor de transplant. In anul 2006, de exemplu s-a optat pentru decontarea prin Casa de asigurari, in cadrul unui program special, insa multe operatii au fost amanate deoarece banii au fost disponibili abia in decembrie 2006. Nicolaescu, potrivit ultimilor sale declaratii, se arata optimist in ceea ce priveste eficienta programului national de transplant, ministrul afirmand public ca in anul 2007 numarul pacientilor care vor beneficia de transplant va creste cu 30% fata de 2006. ANT sustine ca, in cazul in care promisiunile ministeriale se vor adeveri, Romania va inregistra si transplanturi pulmonare si de intestin.
Statistici deloc roze
Statisticile pot oferi o anumita imagine a sistemului romanesc de transplant, reformat din temelii prin Legea nr. 95/2006, dupa dezastrul lasat de ministeriatul Daniela Bartos si de fostul presedinte al Comisiei Nationale de Transplant, dr. Serban Bradisteanu (foto). Ministerul Sanatatii a aprobat, in anul 2006, la cererea ANT, 200 de transplanturi renale, 87 de transplanturi de maduva, 25 de transplanturi de inima, 25 de transplanturi de ficat si 10 pentru pancreas. Ministerul Sanatatii insa nu a facut publice cifrele care reprezinta transplanturile realizate in 2006 din totalul celor propuse de ANT. In anul 2007, ANT si-a propus planuri si mai mari: realizarea a peste 250 de transplanturi renale, 100 de transplanturi de maduva, 30 de transplanturi de inima, 30 de transplanturi de ficat si 20 de transplanturi de pancreas. Daca acesti indicatori statistici, raportati la numarul locuitorilor din Romania, se compara cu cei ai altor state europene, se va observa ca transplantul de organe, de tesuturi si de celule ramane o problema grava pentru sistemul sanitar romanesc.