Festivalul DaKINO. „Maninc, deci exist!" pe Realitatea TV. Reportaje pentru televiziune. Cafe Deko. Standup comedy. Restaurantul Esperanto. Mondenitate. Femei. Totul cu Dan Chisu.

Lucrezi numai cu lucruri efemere, fragile: legume, carne, mondenitate, imagine, femeie, televiziune.

Toate sint efemeride, intr-adevar. Vor ramine cele inregistrate pe banda magnetica. Restul se va uita. Cred ca va ramine Festivalul DaKINO, are 17 ani. Restaurantul Esperanto va muri o data cu mine. Femeile din viata mea sint destul de disparute.

Cine a creat imaginea Chisu-multe femei?

Presa. Aveau nevoie de aceasta imagine. Au zis: Dom’le, tot l-am vazut pe asta cu mai multe fete decit ceilalti, hai sa-i punem imaginea de gigolo.

Ai iubit cite fete au fost cu tine prin ziare?

Nu cred ca termenul a iubi este exact. A face dragoste si a face amor e o diferenta. Nu poti zice doar mi-am dat sosetele jos si fac dragoste. Nu am putut sa am relatii fara implicare sentimentala. A, aventuri, aventurile sint relatii prin acceptare ca atare reciproca.

Ce leguma iti place cel mai mult?

Multe, multe, dar am devenit expert in morcov si praz. Le-am gasit cel mai des aici in Romania. Eu trebuia sa-mi aleg un produs local. Am incercat rosia, dar nu e buna decit trei luni pe an. Dupa aia, devine de plastic. Prazul l-am revalorificat, fiind complet ignorat in Romania. Apoi, morcovul. Mi-ar fi placut sa am asparagus, dar nu este in Romania si sa-l aduci din strainatate ca sa-l pui de fite in farfurie este un efort inutil.

De ce Chisu pe muchie de tigaie?

Mie imi place sa gatesc, dar nu stiu in sensul clasic, cu studii. Imi place sa gatesc si am un curaj si o inconstienta si o imaginatie debordanta. Emisiunea de la Realitatea e ca o misiune imposibila. Am gatit pe lacul inghetat, pe masina pompierilor, pentru spalatorii de geamuri. Am adus o emisiune din zona entertainment in cea a infotaimment. Aduc privitorului informatii despre rosii, covrigi, mirodenii.

Romanii cit de cultivati sint, ca si gust?

Nu putem vorbi de o cultura a gustului in nici un caz. O asemenea cultura se dezvolta de la 1 an la 7 ani si depinde de ceea ce primesti in acea perioada. Romanii au fost surprinsi de restaurantul chinezesc, nu? Au fost surprinsi, dupa ani de comunism in care se minca maximum friptura cu cartofi prajiti. Eu merg pe orizontul de asteptare si pe surprinderea acestui orizont de asteptare. Cind primesti coasta de porc tinuta in rom si tratata cu miere nu stii ce este, desert sau fel principal. Dar puiul tinut in mirodenii indiene? Un popor care a mincat rau treizeci de ani e greu sa-si revina.

Teatru, cafenea, decoratiuni interioare, productie de televiziune.

Teatrul l-am inceput acum vreo patru ani cu teama, fiindca nu stiam daca o sa mearga. Teama fiindca luasem plasa in ’90, cind venisem chitit pentru productie de televiziune si pina in ’95 nu s-a facut nimic. Aparatura s-a perimat. Primii cinci ani am prafuit banii prin Romania. Decoratiunile interioare le-am inchis. Taxele prea mari. Dar teatrul a prins. Si cu neprofesionisti. Actorii mi-au spus ca ei nu pot sa improvizeze in fum de tigara si galagie. Sansa lui Standup comedy-ul de la Cafe Deko a fost cind am plecat in ocolul Pamintului, fiindca mergea prost si nu puteam de la distanta sa-l opresc. Cind m-am intors, era arhiplin. Acum ma confrunt cu alt fenomen. Spectatorii din sala se supara ca li se vorbeste de pe scena. Or, ei nu inteleg ca improvizatorul nu vede in sala din cauza reflectoarelor, ci doar simuleaza un dialog cu un punct din sala.