La finalul turneului de polo din cadrul celei de-a 12-a editii a Mondialelor, antrenorul "tricolorilor" a incercat sa faca o scurta radiografie a esecului de la Melbourne. Hagiu si-a facut "mea culpa" pentru ratarea obiectivului, podiumul mondial, dar a si taxat superficialitatea unor jucatori, subliniind faptul ca daca poloistii romani vor sa ajunga la JO 2008, trebuie sa coboare cu picioarele pe pamant, sa se uneasca si sa munceasca pe branci, asa cum au facut-o inainte de Euro 2006.
De la podiumul mondial s-a ajuns la locurile 11-12! Care ar fi cauzele?
A fost un obiectiv ratat. Si nu pentru ca nu am avut sanse, ci pentru ca am subestimat valoarea adversarului. Din pacate, baietii au crezut ca este usor sa te mentii in elita, fara sa depui un efort prea mare. Principala vina a fost subestimarea totala a Canadei! Invingeam Canada, intram pe un alt culoar, cu Rusia, impotriva careia am fi reusit clar sa intram in primele opt echipe ale lumii. Alta ar fi fost evolutia ulterioara pe tabloul competiei. In plus, ne-a omorat ineficacitatea exasperanta a situatiei de om in plus de la meciul cu Grecia (17-3!). Ar mai fi de adaugat ca, in comparatie cu Montreal, unde am avut zece jucatori in forma maxima, aici au fost doar cativa, pe care-i pot numara pe degetele unei maini. Iar jucatori de la care asteptam mult au avut oscilatii foarte mari si n-au corespuns.
Ce va reprosati?
In primul rand ca n-am fost in stare sa aduc echipa in forma deosebita la meciul de calificare in sferturile de finala. Au fost accidentari, a fost venirea tarzie a "italienilor" in pregatire... Dar astea nu scuza cu nimic faptul ca si eu am subestimat Canada. Ulterior, intrand pe un alt culoar, dupa ce am reusit sa jucam foarte bine in meciul fara miza cu Ungaria, am avut o evolutie modesta in partida de calificare cu Grecia, unde baietii s-au blocat mental. Desi am pregatit foarte bine meciul, in bazin baietii n-au gasit solutii si nu au avut curajul sa traga la poarta. Probabil ca la meciul cu Grecia aveam nevoie de zece time-out-uri. Parca le luase Dumnezeu mintile!
Ce ar fi de facut in perioada urmatoare?
In primul rand ma voi odihni alaturi de familie. Am avut o perioada dificila, iar aici, la Melbourne, am fost de toate: antrenor, manager, sef de delegatie. Mi-am facut deja un plan de bataie si, in iunie, cand ne vom reuni din nou voi incerca in primul rand sa fac sa dispara bisericutele formate pe interese de club. Echipa a fost rupta si asta ne-a costat. Nu vreau ca Romania sa ajunga ca in 1996, cand am picat in grupa a doua valorica europeana din aceleasi motive. Trebuie sa readucem unitatea in echipa. In plus, dupa acest dus rece, sunt cativa jucatori care ar trebui sa revina rapid cu picioarele pe pamant.
Sperante pentru JO de la Beijing?
Evident. Sansele sunt intacte. Avem Liga Mondiala, unde avem o grupa de foc, in care regasim un podium mondial, cu Ungaria, Spania, Croatia si Rusia, dar ne vom bate. In toamna, la Split, este turneul european de unde se mai califica o echipa la JO 2008, iar in martie 2008, la Oradea, va fi ultimul tren spre Beijing, de unde se vor da ultimele trei bilete. Nici nu concep sa nu prindem marea competitie din China.