Un fel de maciuca din os de balena sau o lacrima inghetata in pestera sau un vis plictisit in plastic ca un megafon prafuit, asa parea de departe statueta din coltul salii Bragadiru. Pomana de martie, din timpul Postului, bani spalati si aruncati catre cine da mai mult din gura sau cine e mai prieten cu juriul, impartasanie de primavara silabisita inutil pe canalul tematic al televiziei nationale. Ridicola bagare in seama a celor doua, hai trei filme produse de slaba si necunoscuta cinematografie locala.
Sa him seriosi si luminati la minte si la hire, dar premiile luate pana acum sunt de tineret-sperante si de incurajare pentru neste teme date – noi, rasaritenii galesi si moi, avem arondata saracia, comunismul si revolutia insangerata, atat. Actorii de joaca acolosa, sunt foarte slabi, chiar si aia mai buni – aratati-mi un rol epocal facut de R. Vasilescu sau de M. Diaconu sau de Rebenguic (asa este citat ast nebacalaureat in site-ul Cannes-ului, si doar citat la Ciulei, care a luat un premiu de regie, candva!) in ultimii zece anisori! Chiar si Visan, om destept si la locul lui, a cam inceput sa se cabotinizeze. Sigur, nu a ajuns la nivelul de susa al lui Nicu Constantin, dar tinde spre!
Si cum va spuneam, am copiat si noi un unchi Oscar – ridicola si aratarea, un desen admirabil, dar un soi de caricatura, totusi, nu o statueta; si Picasso a desenat porumbelul pacii, dar nu s-a prea gandit lumea sa-l impaieze la dimensiunile lui Zevs al lui Phidias! -, am aranjat niste mese dintr-o fabrica de bere din Rahova inspre Chirigiu, am asezat niscai fete de masa si papioane, am chemat-o pe complet netalentata si necharismatica fata a tatalui sau, O. Pellea, am oranduit behaitorii si prezentatorii si nominalizatii si am premiat pana si monteuzele, soferii si responsabilii de catering de pe generic. Ideea de Gopo nu e rea – singurul regizor roman de film care a obtinut un premiu important (Marele Premiu pentru scurt metraj la Cannes), ideea de premiu de asemenea, dar depanda cum o executi! Intr-un an in care nu ai decat trei filme facute de ai tai e o mitocanie sa le dai lor toate distinctiile! Trei filme proaste cu actori de umplutura!
Traim intr-o tara de premii zilnice – aiurea, o forma de a-ti plati colindatorii! -, de festivaluri de cartofi prajiti, de "piane cocosate", de mulaje exaltate, de usturoi roz, de salata de patrimoniu, de etc, premii fara nicio valoare (decat aia, materialist-dialectica, si numai pentru ridicatorii de plicuri!), fara nicio memorie (a doua zi sunt uitate de toti, pana si de al de prezinta emisia de meteo!), fara niciun ecou pana la Ruse! Snobeala (ma rog, incercare, zoaiele astea nefiind in stare de o potrivire a surtucului cu ciorapii!) la kilogram si mitocanie ca maruntis!