Lumea presei romanesti are de trecut, in fiecare an, a€śprobelea€ť socante ale prezentului. Un perpetuu examen de constiinta pentru jurnalistul onest si o provocare de proportii pentru proprietarii de publicatii. Cei mai multi dintre acestia din urma fiind motivati din plin de ratiuni ce tin de tiraj, dar si de propriile optiuni politice. Iar o buna parte chiar reusesc sa faca posibil, prin intermediul canalului media pe care-l patroneaza, respectul pentru conceptul de adevar sau doar pretind ca tin cont de valorile pentru care jurnalistii sunt in stare sa-si dea viata pe altarul profesiei. a€śVorbe !a€ť, veti spune dumneavoastra, cititorii nostri, cei care asteptati poate, in fiecare zi, de la noi inca un gest ca va suntem aproape, ca inca avem puterea, fermitatea si rabdarea de a ne lupta cu morile de vant pentru un graunte de lumina. Desigur, de vorbe suntem buni, de cuvinte care mai indreapta lucrurile, de sperante cernute prin ferestrele ce ne conduc spre casele dumneavoastra. Fara a ne substitui Politiei, Justitiei sau cine mai stie cui, urnind insa bolovanul sfidator sau malul incomod asezate, prin voia jocurilor de tot felul sau a intamplarilor, peste o a€śsamantaa€ť abia incoltita intr-un ungher de liniste si armonie.
Asadar, cu un entuziasm natural, care le mentine treaza vigilenta, inteligenta si ingeniozitatea in a extrage din realitatea inselatoare esenta si adevarul pentru cititorii lor, jurnalistii raman in ipostaza de alergatori neobositi dupa subiecte incitante, sensibile, de multe ori facile sau senzationale, pline de dramatism. Alteori, se trezesc descumpaniti in tot acest amalgam de informatii in negru si alb, mai rar in nuante intermediare, si cu atat mai putin in fata unui camp linistit. Informatii care se succed cu viteza unui torent amenintator, in stare sa stearga totul din cale. Nu, nu este imaginea unui sfarsit de lume. E doar o secventa din intregul meseriei de istoric al clipei, al efemerului pe care se incumeta sa-l ia cu asalt, sa-l puna sub microscop, ba chiar sa-i administreze un tranchilizant. Si nu de dragul experientei, al analizei de laborator, ci din convingerea si pasiunea care l-au adus aici.
Jurnalistul. Acuzat, de atatea ori, de catre cititorii sai ca este pornit sa genereze panica incropind, meticulos, avalanse de a€śstiri negativea€ť. a€śDoamna, stirea inseamna ceva negativ?a€ť, ma intreba, nu demult, o persoana din lumea stiintelor exacte, intrigata si revoltata de ploaia stirilor cu tenta dramatica din audiovizual si presa scrisa, deopotriva. Cum sa explici, intr-o maniera prietenoasa, nepatimasa, unui profesor de estetica sau istorie, unui medic sau unui arhitect, unui functionar dintr-o institutie financiara ca articolele incriminate sunt cele pentru care opteaza unele institutii de presa in scopul audientei, aducatoare de profit?! In ce mod sa te faci inteles de catre cei amintiti, suparati pe a€śpresa de scandala€ť, ca a€śevenimentele de agendaa€ť - provenite din comunicatele institutiilor politice, culturale etc., in care, de regula, nu se intampla nimic spectaculos - au o anumita destinatie, au cititorii lor pe care-i prind in capcanele informarii derizorii?! Baloane de sapun pentru amatorii de senzatii! Inutil sa le atragi atentia asupra unor publicatii care trateaza subiecte serioase, de interes local sau national, cu declaratii in exclusivitate obtinute de jurnalistii ce se incumeta sa atace sursele neconventionale, pentru ca pasiunea si curiozitatea tipica profesiei le dau ghes. Stim cu totii insa ca exista si cititori care condamna unele formule si tipuri de jurnalism pe care, in realitate, le gusta constant in intimitate si cu un interes demn de o cauza mai buna. Ca tocmai publicatiile cele mai hulite, la un moment dat, se situeaza in fruntea preferintelor unui anumit public. Iar vanzarile arata cat de consistent este numarul acelor cititori. Iata paradoxurile care a€śfunctioneazaa€ť, de cand lumea - a€śo stare de fapt in conflict cu valorile individuale ale jurnalistilor si cu acelea ale unora dintre cititoria€ť, afirma specialistii domeniului. Dar, poate ca, uneori, acest bulversant prezent continuu isi pune atat de pregnant amprenta pe viata, sufletul si intregul sistem de valori al oamenilor de presa, incat, practic, ei nu mai observa subiectele sensibile, radacinile raului social care-si lasa otrava sa curga in voie. Ce spuneti de tulburatorul caz al mortii elefantului Gaya, singurul din Gradina Zoologica de la Baneasa, a€śincoltit de cainii de atac ai Jandarmeriei, lasat fara asistenta veterinara si, dupa moarte, decupat cu drujbaa€ť - scria, de curand, un confrate de breasla - sau de casele din Centrul istoric al Bucurestiului, invadate de balarii, lasate sa se prabuseasca, facute, peste noapte, una cu pamantul de o mana criminala?!
Nu, nu suntem pesimisti. Si poate ca semnele unei prese de mai buna calitate or sa apara odata cu reunirea breslei in Asociatia Jurnalistilor din Romania. Primul pas a fost facut la inceputul saptamanii. Iar sortii sunt de partea noastra. Inclusiv a celor care mai cred in puterea cuvantului.