Dupa ce s-au scuipat si insultat in direct pe orice ecran tv disponibil, distinsii nostri politicieni cugeta cum sa iasa acum din impasul creat tot de ei. Realitatea este ca s-a ajuns la momentul in care principalii actori trebuie sa ia decizii, dar acestea sunt extrem de riscante. Fortificat si resapat de consilierii adusi de peste mari si tari, Calin Popescu Tariceanu trebuie sa aleaga: ori taraste cadavrul Aliantei si merge in continuare cu PD, ori ii azvarle pe democrati din guvern si ramane la mana si mila PSD-istilor, PRM-istilor si PC-istilor.
PSD este pus si el, ca magarul lui Buridan pe vremuri, sa aleaga intre
Opozitia care le poate asigura un viitor succes electoral sau sprijinirea (mai pe fata, mai pe dos) a unui Guvern minoritar – deci trecerea de partea Puterii, cu toate beneficiile si costurile aferente. Intrat definitiv in rolul martirului, PD asteapta sa fie dat afara, cu speranta ca romanii ii vor pedepsi pe calaii liberali la viitorul scrutin. Dincolo de efervescenta lui Dan Voiculescu, PC conteaza mult prea putin, prin urmare se multumeste cu huiduielile aruncate de la peluza. UDMR nu dispune nici ea de un spatiu prea mare de manevra, ci este obligata sa astepte – si sa accepte – hotararile celorlalti. Fara probleme legate de imagine – din start se stie ca va ramane in guvern, indiferent de compozitia si sprijinul viitorului Executiv, UDMR se teme in schimb de alegerile anticipate. Neimplicat in nici o ecuatie guvernamentala sau alianta politica, PRM toaca marunt toate taberele, cu accent pe cea pro- Basescu. Cu sperantele si temerile proprii, toti combatantii directi, plus asistenta, asteapta acum o miscare din partea lui Calin Popescu Tariceanu. PSD face fite, iar Tariceanu risca sa ramana cu tot cu PNL in aer Conform tuturor informatiilor vehiculate la bursa politica, miscarea va fi facuta pe la mijlocul acestei saptamani. Nimeni nu stie, in schimb, nici macar la nivel de barfa cat de cat credibila, ce varianta va prefera seful Executivului. In mod normal, Tariceanu are doua posibilitati: guvern restructurat pe actuala formula sau guvern minoritar format din PNL si UDMR si cu PSD in coada. Simpla pana mai acum cateva zile, alegerea s-a complicat brusc atunci cand liberalii s-au dumirit ca intelegerile facute cu Geoana (si Hrebenciuc) nu au girul poporului PSD – mai exact al social-democrat ilor din teritoriu. Concret, pesedistii din filiale nu numai ca ar bate palma mai curand cu pedistii, dar vor si un pret corect pentru serviciile lor. Si, mai exact, social-democratii cer fonduri pentru localitatile pastorite de primarii lor si chiar protectie in fata organelor puse pe puricarea afacerilor derulate de-a lungul mandatelor detinute de PSD. Organele nu sunt insa la cheremul liberalilor, ci mai curand al democratilor, prin urmare incercarile lui Geoana de a-si coaliza supusii intr-un curent de opinie favorabil PNL au esuat – cel putin pana acum. Rezultatul: pesedistii au decretat PSD egal Opozitie si asteapta sa vada mai intai ce li se ofera si abia dupa aceea sa decida pe cine si in ce conditii sprijina. Rezerva PSD explica nu numai ezitarile lui Tariceanu de a iesi la rampa cu un guvern PNL-UDMR, dar si aparitia unei variante de ultima ora - guvern format din PD-PLD-UDMR, sustinut tacit de PSD in Parlament. Desi credibilitatea acestei ipoteze este scazuta (PD respinge total orice combinatie cu PSD), liberalilor le-a intrat frica in oase. Deruta liberalilor explica si diluarea agresivitatii iesirilor la rampa ale lui Ludovic Orban - de exemplu, adversar inrait a tot ce poarta marca PD sau Basescu. In plus, in PNL se manifesta acum si un destul de serios curent favorabil mentinerii aliantei cu PD – solutie garantata pentru ducerea pana la capat a actualului mandat.
Jocul a mers prea departe
Adevarul este ca sansa PNL de a mai da vreun prim-ministru in urmatorii ani este practic nula. In consecinta, liberalii vor sa profite la maximum de prezent, ceea ce inseamna si ca presiunile exercitate asupra lui Tariceanu din interiorul partidului sunt enorme. Oricum ar fi, jocul inceput cu Basescu a ajuns prea departe, iar Tariceanu este obligat acum sa ia o decizie, chiar daca sprijinul de care poate dispune este extrem de incert si se va transforma, mai mult ca sigur, intr-un santaj (PSD este incapabil sa rateze ocazia). Cu toate incertitudinile in care pluteste politica dambovit eana, romanii de rand pot fi siguri inca de acum ca Romania va accesa doar o foarte mica parte din fondurile europene care ni se cuvin, ca pre- turile vor creste, ca medicamentele compensate se vor termina la jumatatea lunii etc. Vestea buna este ca la vara va fi (prea) cald, iar politicienii vor pleca, in sfarsit, spre alte zari cu mari mai limpezi si curate.