Dupa mitingul de sustinere a Monicai Macovei pe care l-a patronat, Grupul pentru Dialog Social (GDS) continua sa fie in atentia opiniei publice. Nu e greu de speculat ca mitingul cu pricina este unul dintre motivele majore pentru care GDS are parte de atita atentie, inclusiv parlamentara.

Am urmarit cu mare atentie si cu nedisimulata curiozitate reactiile cititorilor din mass-media electronice in legatura cu situatia imobiliara de ultima ora a Grupului pentru Dialog Social. Nu am fost surprins; doar mihnit pentru ca mi s-a confirmat inca o data vorba aceea care spune ca nici o fapta buna nu ramine nepedepsita.

Poate ca sint inca multi care nu stiu despre ce este vorba in legatura cu situatia imobiliara speciala in care se afla acum GDS. Ingaduiti-mi, va rog, un rezumat rapid al ultimelor evenimente. Chiar in ziua in care aproape 1.000 de oameni ieseau in Piata Universitatii ca sa ii ofere un Martisor simbolic Monicai Macovei si ca sa-si arate, pe o ploaie mocaneasca, sustinerea pentru eforturile remarcabile ale (inca?) ministrului Justitiei, in Parlament o majoritate deja calita in focul multor batalii soldate cu rezultate dezgustatoare pentru starea democratiei romanesti facea o mutare care numai de inocenta nu poate fi banuita. Atunci, exceptind voturile senatorilor de la PD si UDMR, s-a decis ca sediul GDS si al revistei „22" sa treaca sub tutela unei fundatii obscure, care trage dupa sine un renume prost (FNT-Fundatia Nationala pentru Tineret) si care a administrat in chip original patrimoniul fostei UTC. Pentru ca decizia luata nu era una definitiva, au urmat, in mod firesc, proteste din zona respirabila a ONG-urilor si a societatii civile. Au fost proteste care s-au izbit, de regula, de un zid de tacere in cel mai bun caz, cind nu, de-a dreptul, de reactii violente de respingere a justetei cauzei celor de la GDS. Saptamina trecuta, la mijlocul ei, operatiunea de aruncare afara din sediu a „ghedesistilor" (cum sint numiti acestia, adesea, cu mult dispret) a fost desavirsita; s-a intimplat tot in Parlament. De data asta, deputatii - Camera Deputatilor fiind camera decizionala - au decis, cu o majoritate si mai mare decit la Senat, ca urmasii UTC trebuie sa ia locul celor care au dat nastere celui mai dur bastion anticomunist, Grupul pentru Dialog Social. Ca o culme a ironiei, toti deputatii de la PD au votat in favoarea noii masuri, iar ulterior au spus, intristati, ca nu au stiut ce vot au dat.

Pina cind se vor vedea efectele practice ale acestei masuri, trebuie consemnate citeva detalii de parcurs semnificative. Unul descrie o atitudine; si anume, o atitudine majoritara. Pe scurt: cei de la GDS trebuiau pedepsiti; o meritau, iar decizia de a fi evacuati din celebrul lor sediu de pe Calea Victoriei e deznodamintul fericit al unei imense investitii in ura facute de cei care, in diverse perioade ale istoriei noastre recente, au fost deranjati de vizionarismul profund democratic al „ghedesistilor". Replicile de acest gen, multe, au produs o inversare a rolurilor: vinovati sint cei care arata spre vinovatii si spre vinovati reali si nu cei care merita sa fie cu adevarat pusi la zid. Cu alte cuvinte: GDS - institutie care are si bube, despre care nu e momentul sa vorbesc acum - a devenit, conform acestei perverse logici, locul unde se intimpla tot felul de fapte necurate, inclusiv de natura imobiliara. Liderii GDS sint, in aceeasi logica, baroni (nu doar ai spiritului) sau niste mici oligarhi; profita de pe urma acelui sediu, umbla cu masti, vind poporului povesti frumoase despre democratie, iar in spate sint niste speculanti verosi.

Sigur ca orice om de buna-credinta stie ca formulari de acest gen - care au fost preparate la inceputul anilor ’90 in laboratoarele neo-Securitatii si care au facut o cariera neasteptata la cita minciuna in stare pura contineau - sint enormitati. Sigur ca, psihanalitic, se poate detecta in aceasta furie (a multor anonimi, aspect interesant) frustrarea celor care nu au avut curajul de a spune cu voce tare adevarul si de a milita - chiar cu riscul de a fi ridicoli - pentru el.

In fond, nu asistam la un nou bombardament catre GDS; munitia e aceeasi - cei de acolo sint niste „ticalosi", „evrei", „homosexuali", „tigani", „nemernici"; autismul celor de la GDS e doar un pacat minor. O stiam deja; ne-am obisnuit cu asta. Sa nu vina insa cineva si sa pretinda ca discutiile despre sediul GDS nu se datoreaza unui context special. De fapt, nu sediul in sine e problema care sta, ca un os, in gitul multora, ci oamenii care il populeaza. Contextul e clar: GDS a inceput sa semnaleze din nou clar ca situatia risca sa alunece pe un culoar nefast si ca majoritatea politica din Romania isi tureaza motoarele in sensul implementarii la scara larga a acestui proiect negativ. In aceste conditii, cum sa nu fie vinovati cei de la GDS? Vinovati de serviciu, desigur.