E normal sa existe ofiteri acoperiti in Parlament, Justitie sau presa? Sau serviciile secrete ar trebui impiedicate prin lege sa-si infiltreze oamenii in anumite institutii? Sub presiunea opiniei publice, actualele proiecte legislative vizand securitatea doresc sa impuna asemenea restrictii. Nu toata lumea este de acord.
Nici un domeniu de activitate nu ar trebui sa fie tabu pentru ofiterii acoperiti, este de parere Razvan Ionescu, de la Asociatia pentru securitate si cooperare regionala "Alianta". El considera ca ar fi o greseala interzicerea infiltrarii serviciilor secrete in anumite zone ale societatii. Va prezentam, in continuare, argumentele sale, cu precizarea ca acest punct de vedere nu este cel al ziarului ZIUA. Subiectul merita, insa, o dezbatere publica serioasa. Intertitlurile apartin redactiei. (Miruna Munteanu)
Interdictii primejdioase?
Legea sigurantei nationale nu a fost imbunatatita din 1992 pana astazi, in ciuda incercarilor succesive ale tuturor guvernarilor de 15 ani incoace. De fiecare data, variantele propuse au generat obiectii, majoritatea izvorand din suspiciunea ca serviciile secrete ar incerca sa-si pastreze avantaje si posibilitati de intruziune in sfere private, cu incalcarea drepturilor si libertatilor fundamentale ale cetateanului. De aceleasi reticente se izbesc si actualele proiecte de legi apartinand Guvernului, CSAT-ului, sau grupurilor parlamentare. Reactiile critice sunt rodul unor temeri motivate de excese, disfunctii ori grave greseli comise, in trecut, de reprezentanti ai structurilor informative. S-au adaugat si o serie de suspiciuni privind utilizarea abuziva a surselor umane secrete (agenti ori ofiteri acoperiti) in scop partinic, al unor grupuri de interese, ori strict personal.
Reactiile critice sunt utile in masura in care acestea vizeaza o mai buna "asezare in lege" a instrumentelor cu care opereaza autoritatile informative, dar intre acestea se regasesc si exagerari care antreneaza pericolul includerii unor limite si/sau excluderea unor posibilitati specifice serviciilor secrete.
Proiectul de lege privind activitatea de informatii, contrainformatii si securitate la art. 30, pct. 2 precizeaza ca "se interzice folosirea ca acoperire a autoritatii legislative si judecatoresti din Romania". Recent, prin Comitetul Roman de Presa, o importanta categorie profesionala solicita o prevedere legala similara, respectiv interdictia ca autoritatile informative sa aiba surse umane secrete si ofiteri acoperiti in presa.
In aprecierea noastra, introducerea unor restrictionari de genul celor de la art. 30, pct. 2 din proiectul mentionat si cu atat mai mult, in conformitate cu solicitarile CRP, nu ar fi indicata si s-ar afla in discordanta cu reglementarile pe tema acoperirii din statele euroatlantice. Introducerea de precizari referitoare la ,,zonele de acoperire" nu a facut altceva decat sa deschida un nou subiect steril in dezbaterea publica. Eliminarea din continutul legii nu numai a paragrafelor ce contin astfel de prevederi, dar si a subiectului in sine, ar fi o decizie inteleapta din partea legiuitorului.
Liber la infiltrare
Bogata literatura de specialitate cu privire la activitatea serviciilor secrete (ale statelor occidentale, ale tarilor din fostul sistem socialist, precum si ale Romaniei) in diverse etape sau conjuncturi evidentiaza: (a) crearea si utilizarea de surse umane in cvasi-totalitatea domeniilor de activitate si categoriilor socio-profesionale si (b) utilizarea in acoperirea unei largi game de activitati specifice a celor mai diversificate genuri de institutii, societati si firme, fundatii, organizatii, etc. (economice, diplomatice, politice, culturale, confesionale, profesionale, sportive, etc).
In timp, experientele cumulate ale serviciilor de informatii si contrainformatii au cristalizat cutume care apoi au devenit reguli stricte cu privire la crearea si utilizarea surselor umane secrete, care, de regula sunt cunoscute - desi se incearca, inca, mentinerea lor in regim confidential. Sursele umane secrete sunt cele mai eficiente instrumente in activitatile informative. Sunt, insa, costisitoare si comporta riscuri (al autodesconspirarii si tradarii, al jocului dublu). Din acest motiv sursele secrete umane trebuie create si utilizate in functie de necesitatile autoritatilor informative, cu adecvare la specificitatile sarcinilor pe care trebuie sa le rezolve (ofensive sau defensive), particularitatilor mediului in care urmeaza sa actioneze, ale subiectilor care se impun a fi supravegheati, influentati ori contracarati. In toate situatiile, sursele umane sub acoperire trebuie sa aiba pregatirea profesionala, nivel ridicat de cunostinte generale ori specifice, precum si calitati personale, corespunzatoare acoperirii pe care si-o asuma. Sursele umane sunt de regula plasate in medii, locuri, institutii ce se impun a fi protejate, ori care sunt tinte ale unor servicii de spionaj sau organizatii teroriste, pe filierele sau sistemele de legatura ale acestora, si, pe cat posibil, in anturajele sau chiar in intimitatea serviciilor secrete, organizatiilor adverse, in institutiile lor de acoperire.
Pornind de la varietatea scopurilor urmarite de entitatile adverse, de la modurile de operare si acoperirile utilizate de acestea, mereu diversificate, in mod aproape simetric si sistemul national de securitate trebuie sa reactioneze rapid printr-o adaptare adecvata, in primul rand prin intermediul surselor umane secrete, care raman principalele instrumente de detectie si contracarare a vulnerabilitatilor, riscurilor si amenintarilor la adresa securitatii nationale. (Spre deosebire de sursele tehnice, sursele umane au capacitatea detectarii in faza intentionala a actiunilor adverse, precum si pe cea a interventiei in cazul iminentei producerii unor infractiuni majore, acte de sabotaj, terorism, dezastre provocate sau naturale).
In practica serviciilor de spionaj, cele mai utilizate "acoperiri" s-au dovedit a fi, de-a lungul timpului, cele din sfera economica si din mass-media. In privinta acoperirilor din sfera diplomatica, folosirea lor atat de frecventa, inca din vremea lui Talleyrand, a facut ca majoritatea reprezentantele diplomatice sa fie percepute ca fiind, concomitent, "antene" ale serviciilor de spionaj in statele acreditante. Romania nu a facut si nu poate face exceptie.
Presa, paradisul spionilor
Acoperirile conferite de mass-media au fost si sunt consistent folosite, fie si pentru faptul ca reprezentantii presei sunt "oameni de informatii", cu pregatire, experiente si reflexe in obtinerea si procesarea informatiilor mult asemanatoare ofiterilor din serviciile secrete.
In virtutea calitatii lor oficiale, corespondentii de presa straini patrund "in interes profesional"in zone, medii si institutii in care sunt concentrate date ce se impun a fi protejate cu mijloace tehnice specifice, disimulate in aparatura profesionala. Sunt instruiti in tehnica interviului, pe fondul careia realizeaza cu usurinta "exploatarea in orb" a persoanelor vizate. Pot justifica detinerea unor informatii sensibile "in scopul documentarii", dispun de posibilitatea transmiterii acestor informatii pe canalele proprii de legatura cu redactiile de care apartin. Din aceste motive, in domeniul spionajului au fost (si sunt) folositi un numar mare de corespondenti de presa.
Au intrat in legenda, literatura si arta cinematografica celebrii spioni britanici: Kim Philby, corespondent, pentru o vreme, al ziarului "The Times"; Graham Greene, ziarist si scriitor celebru; Malcolm Muggeridge, corespondent la Tokyo al ziarului german "Frankfurter Zeitung", in realitate ofiter de informatii sovietic; Paul Scheffer, director la "Berliner Tagebildtti, ziarist reputat, folosit ca spion in URSS si SUA.
Si in Romania au fost implantati spioni care lucrau sub acoperirea de jurnalisti, activi inainte si pe timpul celui de Al Doilea Razboi Mondial: baroana Edith von Köhler, verisoara a lui Heinrich Himmler, trimis special al ziarului "Deutsche Algemeine Zeitung"; Cahen von Frank, ziarist luxemburghez acreditat la Bucuresti pentru "Paris-Midi", "Paris-Soir" si "Jurnal de Geneve"; Gardyne de Chastelain, jurnalist si atasat de presa britanic; Arthur Tester, nascut in Germania, naturalizat in Marea Britanie, semnatar a numeroase articole pro-naziste in Anglia si Romania, autorul lucrarii pro-germane "England Quo Vadisi. Arthur Tester a derulat o prodigioasa activitate informativa in favoarea serviciilor germane si britanice, fiind apreciat ca unul dintre cei mai mari spioni ai secolului trecut de Jacques de Launay si V.P. Borovicka, reputati specialisti in istoria serviciilor secrete.
Spionii mentionati au reusit sa creeze agenturi proprii in Romania, in care au atras mari personalitati politice, demnitari, militari de rang inalt, bancheri, industriasi, persoane din intimitatea Casei Regale.
Pe timpul celei de a doua conflagratii mondiale, cand diversiunea ideologica si propaganda constituiau "cea de a patra arma", mass-media si exponentii sai au fost antrenati de catre serviciile secrete intr-o gama diversa de activitati specifice. Practica a continuat si in timpul razboiului rece. Se cunoaste rolul avut de "Vocea Americii" si "Europa Libera", dar si de importante posturi de radio, de televiziune si agentii de presa ori publicatii sovietice folosite ca institutii de acoperire (pentru operatiuni de diversiune ideologica, dar si pentru culegerea de informatii secrete in teren).
Creste nevoia de ofiteri acoperiti
In timpul razboiului rece, confruntarile serviciilor secrete au continuat cu aceleasi mijloace si metode, insa pe alte coordonate. Desi a luat amploare folosirea surselor tehnice, gratie dezvoltarii fara precedent a mijloacelor electronice de comunicare, supraveghere optica si audio, conflictele deschise din diverse zone ale lumii si, mai ales, razboiul impotriva terorismului au relevat importanta primordiala a surselor umane.
Serviciile secrete romane au fost nevoite in timp sa-si adapteze, functie de agresiunile cu care s-au confruntat, strategiile si actiunile tactice in care au utilizat aceleasi mijloace si metode specifice. Intre acestea s-au regasit mereu sursele umane (agenti si ofiteri acoperiti) recrutate, ori plasate in cele mai variate sectoare de activitate.
Crearea surselor umane si plasarea lor sub diverse acoperiri in zonele, mediile sau institutiile de interes incumba un efort intelectual si financiar consistent, timp indelungat si diverse riscuri.
Utilitatea surselor umane nu poate fi pusa la indoiala in prezent, chiar daca razboiul rece a disparut si Romania evolueaza in spatiul de securitate euro-atlantic. Sarcina de protectie in sfera securitatii a crescut in conditiile proliferarii riscurilor asimetrice (terorismul, amenintarile cibernetice, traficul de arme, narcotice si substante periculoase, a tehnologiilor duale, traficul ilegal de carne vie, etc). In plus, Romania trebuie sa-si asume responsabilitati derivate din acordurile de alianta si parteneriat la frontiera spatiului de securitate euroatlantic si in teatrele de operatii in care participa sub diverse forme.
Firme paravan
In acest context, se impune edificarea unui cadru juridic adecvat, care sa conserve potentialul existent de surse umane si sa confere posibilitati de creare si utilizare a agentilor sub acoperire, inclusiv a unor institutii de acoperire, in locurile si mediile in care o astfel de cerinta este reclamata de necesitati operative. In opinia noastra, noul cadru juridic nu trebuie sa prevada interdictii sau limitari in privinta posibilitatilor de acoperire.
Rezistenta manifestata de diversi exponenti ai opiniei publice fata de admiterea posibilitatii ca serviciile secrete sa aiba institutii de acoperire, care pot derula activitati lucrative si de alta natura, este generata indeosebi de posibilitatea ca acestea sa exercite o concurenta neloiala unor agenti economici de stat sau privati ori ca veniturile sau alte foloase produse de acestea sa nu fie utilizate in beneficiul societatii.
Spre a preveni astfel de eventualitati, in noul cadru juridic ar trebui incluse precizari cu privire la autoritatile constitutionale competente sa aprobe acoperirile solicitate de sefii autoritatilor informative. Aprobarile ar putea sa fie date de un organism creat in cadrul CSAT. Acesta ar urma sa fie compus, dupa caz, din presedintele tarii, primul ministru, consilierul pe probleme de securitate al presedintelui, seful comisiei parlamentare de control a activitatilor din sfera securitatii, procurorul general al Romaniei, ministrul de resort (functie de genul institutiei de acoperire) si seful autoritatii informative care subordoneaza institutia ce urmeaza sa fie infiintata. Propunerea noastra implica si ideea functionarii unei singure comisii parlamentare de control a informatiilor din sfera securitatii.
In literatura de specialitate este frecvent subliniata ideea conform careia institutiile de acoperire cu existenta efemera, indeosebi asa numitele firme-paravan, vor fi tot mai mult utilizate pentru controlul organizatiilor si filierelor crimei organizate, al terorismului international. In context, se subliniaza si necesitatea ca serviciile secrete partenere sa-si faciliteze reciproc infiintarea de firme paravan, pe teritoriul lor ori in terte state. Prin urmare, modificarile legislative in domeniul securitatii au nevoie de o noua abordare, de o viziune noua a spatiului si timpului in care traim, de expertiza serioasa bazata pe cunoasterea realitatii.