Intr-o conferinta de presa recenta, Tudor Giurgiu, presedintele-director al Societatii Romane de Televiziune, a incercat sa explice situatia in care se afla institutia din subordinea sa, asigurandu-ne ca aceasta nu se afla in faliment. Insa ar fi necesara o dublare a taxelor platite de persoanele fizice si, de asemenea, ar trebui redus drastic personalul din institutie. Or, aici isi afla sorgintea si unele dintre intrebarile noastre. Pai, daca televiziunea nu se afla in faliment, de ce ar mai fi necesara marirea atat de severa a taxelor datorate de cetateni si, totodata, reducerea fondului de salarii pana la un cuantum substantial diminuat? Asta inseamna ca televiziunea vrea sa evite un faliment nedeclarat, tot pe spinarea contribuabilului si a salariatului roman. Nu-i asa? Cu acest prilej, s-a promis si scoaterea pe faras a unor persoane ale caror emisiuni nu stralucesc prin efectul pe care-l produc asupra telespectatorilor tarii, nominalizate fiind, intre altii mai putin importanti, Rodica Culcer, sefa departamentului stiri, si Daniela Zeca-Buzura, directoarea postului de televiziune Cultural. Demiterea Rodicai Culcer este oarecum discutabila, deoarece se cupleaza cu acuzele ce i-au fost nu demult aduse privind eventuala colaborare a ei cu Securitatea, inca nedovedita. Si n-ar fi exclus ca Tudor Giurgiu sa fi fost consiliat s-o demita, din exterior. In ceea ce o priveste pe Daniela Zeca-Buzura, situatia e mult mai clara. Postul ei de televiziune avea o audienta egala cu zero si in aceasta chestiune am avea si noi un cuvant de spus. In totalitate, emisiunile lui au fost puse in mod abuziv la dispozitia societatii civile, respectiv la dispozitia celor ce se considera o elita in cadrul societatii civile si, in afara de Horia Roman Patapievici, Andrei Plesu si Gabriel Liiceanu, nu mai avea nimeni loc pe post, exceptandu-i pe cei invitati tot de ei in diverse emisiuni sau aflati in gratiile lor. Nu stim daca opinia aceasta o impartaseste si Tudor Giurgiu, pentru ca il stim agreat de elita si, in acelasi timp, admirator al elitei noastre autodeclarate ca atare.
Discutabile sunt mai multe dintre afirmatiile numitului Tudor Giurgiu. El spune ca acum e momentul unor schimbari radicale in institutie, dar nu ne-a lamurit de ce i-au trebuit doi ani ca sa ajunga la aceasta concluzie. El mai sustine in acest rastimp, totusi, structura programelor si emisiunile ca atare s-au imbunatatit simtitor. Suntem de acord, s-au imbunatatit simtitor, dar nu prea se vede, dimpotriva, a scazut considerabil calitatea si impactul lor. Singura schimbare pe care am constatat-o consta in faptul ca prezentatoarele televiziunii domniei sale apar mai dezbracate decat altadata. In ceea ce priveste personalul in speta, Tudor Giurgiu a constatat ca majoritatea emisiunilor postului sunt realizate din afara schemei ca atare a acestei televiziuni, fara sa stim daca personalul aflat in subordinea nemijlocita a lui Tudor Giurgiu este inlaturat de la sine sau deliberat de la corvezile curente din studiouri. Atunci, prin ce se justifica cele 15 milioane de euro cheltuite in 2006 pentru ore suplimentare, sporuri si prime, de vreme ce personalul televiziunii someaza in post? Se pare ca cele mai grase colaborari platite in afara televiziunii s-au papat la departamentul cultural. Si, avand in vedere ca la emisiunile acestui program Andrei Plesu, Gabriel Liiceanu si Horia Roman Patapievici se recomanda a fi vioara intaia, ne intrebam cam cat au papat acesti baietasi din cele 15 milioane nominalizate de Tudor Giurgiu. Stiindu-se ca acestia sar cum se sare la gramada intr-o partida de rugby, oriunde e vorba de papat niste bani. De ce nu ni se dezvaluie niciodata ratingul emisiunilor lor? Intrebari se ridica si cu privire la atitudinea generala a presedintelui director al Societatii Romane de Televiziune, de o infatuare de neimaginat. El nu recunoaste nimic, tot ce s-a facut si se va mai face sub aripa lui a fost si va fi bine, nu are nicio intentie sa demisioneze si e gata sa se confrunte cu orice comisie care ar incerca sa-i aprecieze initiativele. Starea aceasta de spirit nesanatoasa a lui Tudor Giurgiu a fost de altfel remarcata si de alti comentatori al fenomenului in discutie, printre care se numara, in primul rand, Cristian Tudor Popescu, presedintele Clubului Roman de Presa. Ceva nu tocmai clar s-a consumat si in ceea ce priveste drepturile de transmitere a meciurilor de fotbal, pierdute tot sub pastorirea lui Tudor Giurgiu. Pentru noi, chestiunea aceasta nu prea are importanta, dar afecteaza finantele televiziunii si lezeaza interesele unor cercuri neinteresate de fandoselile presedintelui director. In urma cu cateva zile, Tudor Giurgiu a fost invitat sa comunice situatia din institutie comisiei de cultura a Senatului, constituita din membrii Parlamentului Romaniei. Intrunirea comisiei s-a incheiat printr-o concluzie amabila, asa, ca sa nu se supere nimeni. Desigur, Tudor Giurgiu nu ar fi trecut prea usor peste un asemenea hop daca nu avea sprijinul politic al liberalilor, care i-au si facut cadou Televiziunea romana. Se pare ca tot de aici se trage si infatuarea maladiva a personajului. In ceea ce ne priveste, ca sa dormim linistiti, noi l-am fi inclus demult in programul Rabla.