Exista intotdeauna marele pericol de a ride mereu la aceleasi bancuri. E ca intilnirile alea obosite, prea dese, cu vechi prieteni, in care fiecare vine cu vesnicul set de poante. Cam acesta ar fi pericolul. M-am supus unui test intens, iar azi voi expune rezultatele.

Cel mai raspindit ar fi risul tip icnet, care se sufoca repede intr-un soi de indignare mai mult sau mai putin placuta. Apare cu precadere in fata buletinelor de stiri sau a ziarelor. Risul la Gigi Becali sau la Vanghelie nu e ris, e grimasa amestecata cu resemnare. Nu e un ris tonic, cu veleitati curative. E unul care solicita foarte tare muschii stomacului.

Risul scurt, sacadat, generat de umorul involuntar al poporului prezent la televizor - aici intra personaje gen OTV, Cosmos TV, National TV etc. E tot din gama risului nervos pentru simplul fapt ca oamenii sint de multe ori comici explicind situatii tragice. Iar „comentatorii" invitati la astfel de show-uri sint atit de primitivi incit am constatat ca amuzamentul vine tocmai dintr-un soi de autoironie a noastra ca specie. Darwin a descris evolutia in timp, cind, de fapt, multe etape sint desfasurate simultan in spatiu sau in grilele posturilor tv.

Risul plictisit este provocat mai ales de show-urile comice in stiluri vechi de cind lumea. La Divertis rid asa, oarecum politicos, din respect pentru ce era cindva. La circotasi rid cu intermitente, cu multa politete la mijloc, e mai mult un ris reflex. Vacanta Mare si altele de acest soi nu mai conteaza de mult. Un grup tinar, cel de la „Mondenii", ma face sa rid cu un singur personaj: cel care il imita pe Gigi Becali. E putin.

A existat si ris sincer din doua surse foarte clare. Pe de o parte, stenograma care prezinta dialogul dintre Basescu si Voiculescu. E o capodopera de dialog comic. De cealalta parte, conteaza mult tot fluxul umoristic pe care il furnizeaza zilnic Internetul: filmulete, poante, fotografii, comentarii. Amindoua imi indica un singur lucru: risul romanesc e strict conditionat de redarea unor situatii spontane autentice. Risul romanesc sufera tare la capitolul constructie, la capitolul scenariu, la capitoul industrie, pina la urma. Sintem foarte buni la inregistrarea situatiilor comice mai mult sau mai putin voluntare. As prefera sa rid organizat la un sitcom excelent si sa pot sa-mi protejez muschii fetei cind ma uit la stiri.