Fratii Seremet au venit din Australia pentru a juca rugby in Romania, tara pe care Antonio a parasit-o la cinci ani, in 1984, intr-o ambarcatiune pescareasca alaturi de parintii care se saturasera de regimul Ceausescu.

Antonio Seremet avea doar cinci ani cind a trecut Dunarea chircit intr-o barca pescareasca alaturi de parinti si alti citiva prieteni de familie pentru a scapa de regimul comunist. A asteptat 23 de ani pentru a reveni ieri in tara natala, alaturi de fratele sau, Daniel, pentru a semna un contract de rugbist profesionist cu vicecampioana Romaniei, Contor Zenner Arad, visul lor fiind de a prinde chiar selectia la nationala „stejarilor". Mama celor doi sportivi, Steluta, a ramas in Australia, din cauza unor probleme de sanatate, dar isi aminteste de clipele de groaza si momentele extrem de dificile prin care a trecut pentru a-si vedea copiii realizati.

Sapte intr-o barca

„Noi locuiam atunci la Moldova Veche, de unde este fostul meu sot, cind ne-am hotarit sa fugim de regim. Am fost sapte intr-o barca, eu, fostul sot, Antonio, care atunci avea cinci ani, trei prieteni de familie si inca o cunostinta. Bagaj nu ne-am mai putut permite sa luam din cauza greutatii. Am avut doar un schimb de haine pentru copii, ca inca era rece si chiar ninsese. Fiind noapte, nu era multa lume pe strazi, dar cind ne-am apropiat de Dunare latrau rau ciinii din curtile apropiate, asa ca a fost mare panica. In plus, acea cunostinta nu stia sa inoate si il trecusera toate sudorile inca dinainte de a ajunge pe apa. Il irita pina si zgomotul pantalonilor de fis cu care era imbracat Antonio. Am reusit sa ajungem in larg cind lumea incepuse sa iasa de la latratul ciinilor, iar granicerii nu au mai putut sa traga in noi pentru ca intraseram in apele Iugoslaviei. Am ramas calmi, am facut slalom printre copacii din gradinile inundate de pe celalalt mal si ne-am indreptat spre Belgrad, unde ne-am predat autoritatilor. Am avut noroc ca stiam limba, astfel ca si-au facut mila si nu ne-au predat inapoi", isi aminteste mama sportivilor.

„Nu m-am plins niciodata"

Antonio a inceput la patru ani gimnastica, dar in Australia a ramas fascinat de orele de rugby de la scoala generala. A practicat si fotbalul american, fiind inclus chiar intr-o selectionata All Stars, cu care a jucat in SUA. A fost si atlet, devenind campion national de juniori la 100 m stafeta. Daniel a scapat de peripetiile fugii din Romania, el nascindu-se ulterior la Sydney. Ca si fratele sau mai mare, este polisportiv, practicind tenis, baschet, handbal, hochei, fotbal american si, bineinteles, rugby.

„Am avut greutati financiare, dar niciodata nu i-am scos de la sport, marea lor pasiune. Ca sa-mi permit o masina, pentru a-i duce la antrenamente si competitii, a trebuit sa impart un apartament cu alta persoana si am stat cu copiii intr-o camera. Dar nu m-am plins niciodata, sint mindra ca au excelat in multe domenii sportive. Am acasa doua vitrine, una pentru Antonio, cealalta pentru Daniel, plina cu trofee. Abia astept sa le adaug si pe cele din Romania", mai spune mama celor doi rugbisti, care a ramas sa aiba grija de nepoti in Australia.