N-am sa scriu despre consultarile de la Cotroceni, care au avut loc marti, intre presedintele tarii si liderii principalelor partide politice. Asta si pentru ca la ora la care scriu (miercuri dimineata) nu avem inca nicio concluzie din partea sefului statului, iar la Guvern si in Parlament inca se amesteca, uneori cu furie, alteori cu o placere aproape perversa, cartile de joc. Iar pe jucatorii de carti (politicieni) ii doare-n cot ca mai exista si spectatori-platitori de bilete (populatia, contribuabilii)!
Voi marturisi, in schimb, cateva impresii legate de demisia dlui Claudiu Saftoru, din pozitia de director al Serviciului de Informatii Externe. As mentiona, mai intai, ca dl Saftoiu nu este nici pe departe atat de lipsit de pregatire (teoretica, desigur!) specifica acestui domeniu. Are si domnia sa studii efectuate, si in tara si peste hotare, tangente cu ceea ce ar trebui sa fie obiectul muncii la SIE. Oricum, o pregatire mult mai solida, decat a avut-o predecesorul sau, dl Fulga, in momentul in care a preluat, in 2001, aceeasi functie. Si nu este mai putin pregatit nici in raport cu dl Harnagea, ocupantul functiei de director al SIE in administratia lui Emil Constantinescu.
Este evident insa ca dl Saftoiu nu a avut in vedere "dimensiunea" unora din membrii comisiei parlamentare de ancheta asupra faptelor presupus anticonstitutionale ale presedintelui Basescu. Si nici nu a fost pregatit de catre proprii sai generali pentru o astfel de intalnire. Dan Voiculescu este o vulpe batrana in materie de "lucru in exterior" si, de-a lungul anilor, a avut destui apropiati in SIE, inclusiv la nivel de director adjunct. "Intrigaraia" nu era un instrument necunoscut nici pentru alti membri ai comisiei. Asa ca ezitarile, nesiguranta, chiar balbele lui Claudiu Saftoiu, l-au facut o victima aproape sigura. Si daca tot a fost sincer, un pacat de neiertat se pare, atunci trebuia sa fie pana la capat si sa fie "civil" pana-n maduva oaselor.
Precum orice alt cetatean roman, am si eu dreptul la opinie. Asa ca voi spune ca mi s-a parut nu amuzant, ci trist, ca la un post central de televiziune, un fost sef al statului roman sa fie de acord ca o gafa a lui Saftoiu a fost tocmai sinceritatea lui, ca incapacitatea de a minti cu nonsalanta, lipsa abilitatii de a ocoli raspunsurile la intrebari, de a disimula, il fac neavenit in functia de sef al principalei structuri de spionaj a tarii.
Daca o luam asa, atunci cred ca nici Gheorghe Fulga, nici Catalin Harnagea si nici macar Ioan Talpes, nu aveau nici in clin, nici in maneca cu spionajul. Si ei au fost inglobati in niste coconi de matase, au fost "plimbati" peste tot in lume, dar nu au avut voie "sa se uite prin toate ungherele" structurii, nu au cunoscut, (poate ca nici nu trebuia!), multe din retetele de taina ale institutiei.
In anii in care am lucrat la Palatul Cotroceni, dar si in mandatul de ambasador in Elvetia, am avut posibilitatea sa ma uit si eu, chiar daca numai pe furis, un pic dincolo de perdeaua groasa, de cortina care desparte sala spectatorilor de culisele actorilor. In SIE exista in acea perioada (si nu cred ca acest fenomen a aparut in 1989 si nici ca el a disparut in ultimii zece ani!) o mentalitate apartinand unor "elite ale structurilor", care ar putea fi, neacademic exprimata cam asa: "...care Presedinte? Care Parlament?... Care Guvern? Cei care au asigurat si asigura continuare statalitatii romanesti suntem noi!". Punct! Tema de meditatie.
Si-acum, reintorcandu-ne la dl Saftoiu. Pai daca SIE detine aparatura specifica pentru interceptare de comunicatii (a face, in conditiile de azi ale performantelor IT, distinctie atat de neta intre interceptarea clasica, adica de telefonice fixa si mobila si aceea "ambientala" mi se pare ridicol!) atunci ea nu cred ca a fost achizitionata in ultimele cinci luni, de cand a devenit Saftoiu sef. Nici interceptarile cu aprobare de la procurorul general sau de la judecator, nu au fost inventate ieri.
Declaratiile, cu sau fara gafe si balbe, ale lui Claudiu Saftoiu, nu sunt altceva decat solutia (turnesolul) care, turnata in apa, iti poate arata cum stau, de fapt, lucrurile. Ele developeaza o realitate trista. Avem prea multe servicii de informatii, avem prea multi ofiteri si "lucratori" in aceste structuri, "generalii" de peste tot (armata, interne, servicii secrete) sunt (multi dintre ei) prea amestecati in afaceri necurate (de la credite preferentiale, la cumpararea ilegala de case de serviciu si multe altele), mai toate lucrurile sunt mascate de "secretul de serviciu", de la salarii, pensii si pana la modul in care se alcatuiesc bugetele. Iar drepturile cetateanului nici nu sunt macar bagate in seama. Prevaleaza "securitatea statului", securitate care este definita doar de ei, generalii.
Romania a devenit tara membra a NATO si a UE, dar noi nu avem legile care sa consfinteasca aceasta stare de fapt si in structurile militare sau militarizate. In componenta, efectivul, bugetul si atributiile lor. Am auzit lideri ai opozitiei care clamau pericolul ca Romania sa devina un stat politicienesc. Eu intreb, oare acest pericol, daca el exista si e real, a aparut doar asa, ca o generatie spontanee, in ultimele sase luni sau in ultimii doi ani? Si, in fond, cine trebuie sa dezbata si sa aprobe legile sigurantei nationale, care sa puna ordinea in lucruri. Nu Parlamentul, nu partidele politice parlamentare?! Dar, noi suntem in situatia vanatorului care povesteste cum i-a iesit in cale un urs si a tras, apoi lup, vulpe, iepure si alte zeci de animale si el, de fiecare data, a tras. Intrebat fiind: bine omule, dar arma nu o mai incarcai?, el raspunde, cu seninatate: dar ce, parca mai aveam timp? Asa si noi, parca mai avem timp si de altceva decat de o permanenta ciorovaiala?