Miine, impreuna cu „Cotidianul", veti primi romanul „Lectii de respiratie", de Anne Tyler, un roman despre conspiratia bunelor intentii, premiat cu Pulitzer.

Intr-o dimineata de vara, Maggie si Ira Moran pornesc din Baltimore spre un orasel din Pennsylvania, la inmormintarea unui fost coleg de liceu. Maggie si Ira sint casatoriti de douazeci si opt de ani si nu se poate spune ca traiesc o perpetua luna de miere. Ea e usor dusa cu sorcova si se baga in vietile tuturor oamenilor pe care ajunge sa-i cunoasca, el e mai degraba sec si prefera sa joace solitaire sau sa fluiere crimpeie de cintece din anii ’50. Nici unul nu e mort dupa starea de lucruri in care se complac zi dupa zi. In timp ce ea, inarmata cu un optimism nebun, incearca sa salveze tot ce misca, el constata ca oamenii isi irosesc vietile. Unul dintre oamenii pe care-i are in vizor e chiar fiul sau, Jesse, casatorit mai de voie, mai de nevoie, cu o anume Fiona, cu care are si un copil. Baiatul are o casnicie dezastruoasa si tot ce vrea e sa ajunga un rock-star, asa ca pentru inceput cinta gratis prin baruri, asteptind marea sansa. Nu vrea sa fie salvat, dar maica-sa, Maggie, nu e de aceeasi parere, asa ca face tot ce poate sa-l aduca pe drumul drept. Pina una, alta, singurii care se pun pe drum sint ea si rabdatorul Ira si, porniti spre inmormintare, cei doi isi reviziteaza din mers trecutul. Ies la iveala povesti ale unor oameni care nu si-au propus sa fie eroi si care, cel mult, au reusit sa se mentina la linia de plutire, ceea ce nu e totusi putin lucru. Povesti in care se amesteca in doze potrivite si rutina, si caldura, dar si regrete. Toate sint asezonate cu imponderabile momente in care excentricitatile si ciudateniile fiecaruia nasc hohote de ris, dar si cu secvente in care-si fac loc cu delicatete mici epifanii, semne ca povestea, maritala sau nu, merge, senin, mai departe. „Lectii de respiratie" e un roman despre miscarile imperceptibile prin care cei care nu s-au nascut cu stea in frunte incearca sa se mentina la suprafata. Desi suprafata pe care se misca personajele lui Anne Tyler nu are nimic exceptional, povestile sedimentate in fiecare gest comun promit dedesubturi greu de refuzat. Tyler reuseste sa regizeze momente prin care ordinea incapsulata in cotidianul anodin se reconfigureaza si se alimenteaza cu doze zdravene de imprevizibil.

Citeste mai mult: