Urmatoarea autoare din „Colectia Cotidianul" a convins cei mai aprigi critici de la „The New York Times" si si-a adjudecat Premiul Pulitzer pentru „Lectii de respiratie".

Primele cinci romane ale lui Anne Tyler au avut norocul sa fie recenzate in prestigiosul „The New Yorker" de nimeni altul decit John Updike. Scriitorul care i-a urmarit traseul de la debut si-a dat verdictul: „Tyler nu e doar buna, e diabolic de buna". Updike nu e singurul scriitor pe care Anne Tyler l-a convins. Aceasta discreta autoare, care in 1990 era singura femeie de pe lista celor mai buni romancieri ai anului alesi de „The New York Times", l-a facut pe Nick Hornby s-o numeasca „cea mai mare autoare in viata care scrie in limba engleza". Jonathan Frazer, autorul best-sellerului „Corectii", intr-un eseu publicat in „Harper’s", scria despre discretia celei pe care o considera una dintre cele mai pregnante voci ale literaturii americane: „Anne Tyler este unul dintre autorii pentru care rezerva e parte integranta a crezului lor artistic". Michiko Kakutami, unul dintre cei mai influenti si mai temuti critici de la „The New York Times", nu ezita s-o recomande pentru „abilitatea ei deja notorie de a descrie detalii ale vietii de zi cu zi care de regula trec neobservate". Kakutami a surprins succint acele elemente care o individualizeaza pe Tyler si lumile ei fictionale: „Romanele lui Anne Tyler - cu eroii lor excentrici, cu toate acele detalii ale vietii domestice, cu intrigile lor improbabile, care-ti topesc de multe ori inima - au flirtat uneori cu dulcegaria, dar au fost salvate de sentimentalism de talentul innascut de povestitor al scriitoarei, de intuitia cu care patrunde mecanismele relatiilor dintr-o familie si de inteligenta emotionala". Benjamin de Matt, intr-o cronica din acelasi „The New York Times", o califica pe Tyler drept un „geniu al intrigii, care-si reformuleaza fara urma de efort modul de interogare ce strabate povestea de la o pagina la alta, fara sa slabeasca nici un pic corzile care tin cititorul in suspans". Mai mult despre tematica predominanta a romanelor ei scrie Edward Hoagland, care semneaza in „The New York Times" o generoasa cronica a romanului premiat cu Pulitzer, „Lectii de respiratie": „Intr-o lume care traieste in fragmentar si in ruptura, ea poate sa scrie despre legaturi de singe, prietenii vechi, funeralii de familie sau iubiri zadarnicite, despre povesti de dragoste ajunse la uzura sau despre casatorii nereusite, care nici nu merg, dar nici nu se termina".

Citeste mai mult: