Penelistii au mari dificultati in materie de cadre calificate sa faca fata conducerii unui stat si le spunem penelisti pentru ca liberali in adevaratul inteles al cuvintelor inca nu sunt. Si cine stie daca vor fi vreodata. Din punctul acesta de vedere, ei traverseaza o adevarata perioada de seceta. Penuria de cadre s-a vadit mai ales cu ocazia inlocuirii sau numirii unor ministri, operatiuni survenite destul de des sub guvernarea lor zbuciumata. Asa s-a ajuns la numirea unui istoric in functia de ministru al Agriculturii si a unui contabil in postul de ministru al Sanatatii, la care ne-am referit si cu alta ocazie. Pe de alta parte, Radu Stroe, desi isi inaintase solemn demisia din orice functie politica sau administrativa, a fost rechemat din rezerva si reciclat la acuta nevoie in secretar general al Guvernului. Si ne stau la indemana si alte exemple in care noi vedem si motivele pentru care primul ministru ezita cand trebuie sa procedeze la restructurarea Executivului, neavand pur si simplu cu cine sa-l restructureze. Tot se preface ca restructurarea ar fi necesara si n-ar prea fi necesara, ca s-ar fi si produs, retorica lui in jurul acestui subiect fiind improvizata, rostita la potriveala si fara nici o putere de a ne convinge.
Mai nou, presedintele penelistilor, ca sa inchida gura clevetitorilor, si-a incropit un guvern de rezerva, grevat de aceleasi hibe, adica alcatuit mai mult decat jumatate din reciclari. Acelasi Radu Stroe, reciclat pentru a doua oara, se preconizeaza sa ia Internele, in cazul cand guvernul va fi garnisit numai cu penelisti. Norica Nicolai, in prezent vicepresedinta a partidului va fi probabil ministru al Justitiei, desi e sigur ca Tariceanu il va prefera pe Cristian Iordanescu, aparator al amicului sau Dinu Patriciu si presedinte al Baroului bucurestean. Celelalte schimbari reprezentand lipituri facute la repezeala unei camere sparte de automobil. Daca va rata numirea la Justitie, Norica Nicolai s-ar putea captusi cu Internele, in locul lui Radu Stroe, dar ce va pune Tariceanu in loc in functia destul de importanta de vicepresedinte, la dreapta imediata a lui? O intrebare la care e greu de raspuns. Ministerul Agriculturii si Mediului vor fuziona, sub patronajul istoricului mai sus amintit, nefiind chip sa se renunte la serviciile sale. La fel, Finantele vor fuziona cu Economia, sub caciula lui Varujan Vosganian, ceea ce ar mai fi cumva de inteles. In rest, poate numai Paul Victor Dobre s-ar potrivi, cat de cat, in functia de ministru al Transporturilor si degeaba ne asigura Adrian Iorgulescu cum ca, „in caz de forta majora, PNL are resurse pentru a acoperi portofoliile". Are pe dracu, asta are!
Cadrele nu se importa, se cresc in propria ograda, dar penelistii nu au vreme sa presteze asemenea indeletniciri. Ei o tin una si buna ca o guvernare ca a lor n-a mai existat in Romania, ca se trag din parinti ilustri si ca partid ca al lor nu e de gasit chiar pe toate drumurile. Probabil Ion I. C. Bratianu s-ar intoarce in groapa daca i-ar auzi trancanind. Cu voturile stau penelistii mai prost si am explicat in alte tablete de ce. Insa nu le pasa. Pentru ei electoratul nu e decat o turma pe care o vor manipula dupa cum vor ei, cand vor ajunge la incercarea puterilor. Calcul total gresit, pentru ca opinia publica si-a dat seama de mult cu ce specimene are de-a face. Nici macar unul din cadrele lor nu are suficienta prestanta si autoritate ca sa-si impuna punctele de vedere si asta in primul rand din cauza lui Tariceanu, care tine intregul partid sub papuc si nu lasa niciunuia dintre ei latitudinea sa se impuna. Toti incaseaza ordinele si regimul lui drastic, la fel cum boxeurii incaseaza o ploaie de pumni in plin plex.
Si taranistii, pana la iesirea din Parlament, fusesera terorizati de o clica de indivizi cu varste matusalemice, dar la penelisti este vorba de ceva mult mai rau. Regimul sever ce li s-a impus a fost conceput de un singur om, care isi schimba parerile cum ne schimbam noi ciorapii, si nu stii niciodata la ce sa te astepti de la el. Si-a schimbat opinia in cazul alegerilor anticipate, si le-a mai schimbat o data cand au venit in discutie alegerile pentru Parlamentul european si mai este loc s-o intoarca cum se stie c-o intorci la Ploiesti, ca sa-i lase pe toti cu degetul in gura si cu buza umflata. Acesta e Tariceanu si mama nu mai poate sa faca altul, mai lipsit de capricii si mai rectiliniu la minte. Pentru unii poate si asa este bine, dar cei mai multi resimt ca o povara rigiditatea aleatorie a sefului lor. Si se considera inchisi intr-un tarc asemanator intru totul cu o cazarma. De unde si sentimentul lor normal de frustrare.