Este oare o pura intimplare ca unul dintre acuzatorii de top care vad azi in actualul ministru al MEdC un gropar al educatiei este chiar fostul gropar Ecaterina Andronescu?

Mihail Hardau reprezinta emblema involutiei accelerate a invatamintului romanesc postdecembrist, furnizor in principal de generatii de elevi, studenti si profesori de sacrificiu. Hardau este emblema nepotismului, „spagismului" si afilierii politice ridicate la rang de „competente eliminatorii" pentru: modernizarea, descentralizarea si racordarea la piata muncii a „scolii" din Romania. Aceste „competente" au facut ca „reforma educatiei" sa fie exclusiv o schimbare succesiva de cuvinte, generata de schimbarile succesive in plan politic, cu scopul expres de a acoperi lipsa de finalitate in plan socio-economic a invatamintului romanesc. O lipsa de finalitate care apare cel mai des sub forma: „...pentru o societate si cultura durabile". Sau mai poetic: „Sintem pe drumul cel bun si vom pastra calea reinnoirii, doar impreuna". („Mesaj de 1 Martie" al dlui ministru Mihail Hardau, cauzat de aparitia „primaverii si in educatie").

Absenta vreunei viziuni coerente asupra a ceea ce se asteapta de la „produsul finit" numit „elev" sau „student" a condus si conduce la contradictiile flagrant rizibile dintre declaratiile aterizatilor politici in fruntea MEdC, planurile si „strategiile" lor educative si „rezultatele" finale ale acestora. Ultima mo(n)stra: „modernizarea" invatamintului à la Hardau, redusa la eliminarea focarelor de infectie din scoli, si dotarea cu termopane a acestora, cumulate cu „politicile de resurse umane" bazate pe vechiul principiu (sub noi palarii): „Mai multi bani pentru mai multa secretomanie si birocratie si 0 bani pentru performanta la clasa, respectiv pentru finalitate pe piata muncii". Dl Hardau nu poate sa conceapa o modernizare in sensul introducerii unei selectii, chiar reevaluari a profesorilor - de orice virsta - pe criterii de competenta si personalitate. (Cite teste de inteligenta s-au aplicat pina in prezent in „recrutarea si selectia" profesorilor? Raspuns: 0). Cum nu poate sa conceapa relatia profesor-elev drept una contractuala, de prestare de servicii, cu drepturi si obligatii de ambele parti. A concepe un asemenea plan de modernizare ar echivala cu a incepe prin a se concedia pe sine. Toate bilbele sale mediatice si decizionale dau masura vocatiei dascalului si managerului Hardau: incepind cu „mindria natala" si terminind cu pledoaria pentru innoirea invatamintului cu Audi. Dl Hardau este la fel de debusolat ca si invatamintul pe care il considera „pe drumul cel bun", fara a-i vedea directia. Dar daca nu o „vede", nu inseamna ca nu o traseaza! Decizia de a publica toate variantele de subiecte la examenele nationale ne arata directia in care se indreapta „scoala" din Romania, atuul ei „competitiv" in raport cu piata globala a muncii: fabricarea de „masini de redat cuvinte" si de „cititori de almanahe". Competentele, „cadru" sau „specifice", sint la loc de mare cinste in toate scolile din Romania: pe hirtie! Ar fi pacat ca ele sa devina cindva fapte prin introducerea unor examene „pe bune", fara furtisaguri si aranjamente, si a caror finalitate reala si realista sa fie testarea de know-how-uri - elementare si/sau specializate - insusite de elevi, si nu de informatii inghitite papagaliceste de la profesori in proportie covirsitor de mare blazati si necritici. O proportie covirsitor de mare de „de-formatori", care se reproduc pe sine in fiecare noua generatie si capata pe an ce trece o „experienta didactica" tipic mioritica: experienta bautului cafelei in pauze prelungite, a dezbaterii retetelor culinare si a telenovelelor, dar mai cu seama a dictarii la clasa. Mindria profesorilor si a elevilor fata de ceea ce fac in scoala si la terminarea studiilor ar trebui sa-l preocupe pe Hardau, nu mindria patriotica! Motivatia predarii si cea a invatarii ramin la fel de mult deziderate, pe cit de departe se tine scoala romaneasca de „a pregati pentru" si de a deveni o „piata" deschisa, cu o concurenta REALA.

Declarate prioritati „zero" de catre absolut toate guvernele postcomuniste, educatia si cercetarea oglindesc cel mai frust prapastia schizoida dintre declaratiile politicianiste „ultraprogresiste" - „ultraschimbiste" si realitatea tot mai usuratica, corupta si corupatoare de minori, a „scolii" din Romania. Este oare o pura intimplare ca unul dintre acuzatorii de top care vad azi in actualul ministru al MEdC un gropar al educatiei este chiar fostul gropar Ecaterina Andronescu? Sau avem de a face cu o simpla cutuma a alternantei la ciolan, prin care „reforma" se realizeaza prin redirijarea - pentru o perioada - a banilor publici dinspre dreapta spre stinga politica si invers? Indiferent de raspuns, un lucru este indecent de vizibil: desi ingroasa, intr-adevar, rindul groparilor invatamintului, Hardau are „meritul" special de a fi - prin prezenta, deciziile si discursurile sale in fruntea MEdC - simbolul victoriei depline a politicianismului asupra educatiei romanesti. O victorie careia elevii si studentii ii raspund cu semnul victoriei in varianta prescurtata.