Liberalii, se zice - si o spun oamenii de cea mai buna calitate - ca au cam realizat ceea ce se poate chema Romania moderna, in sensul dotarii acesteia cu institutiile necesare si demne, cu
aferentele cutume, cu legile pietei, cu alte instrumente publice. Exact, dar tare as vrea sa pun aici o bucata de surdina : formele fara de fond, des invocate de conservatorii, culmea, destul de progresisti din jurul "Junimii" au ramas la suprafata si ies prin pori cand ti-e lumea mai draga! Dezvoltarea organica si naturala pe care o preconiza Eminescul nu s-a infaptuit, din pacate, iar institutiile functioneaza pana in ziulica de azi fix ca in desenele lui Jiquidi, cele insotitoare ale epocii fin impodobite de teatrul lui nenea Iancu. Fireste, oriunde si oricand metehnele politicianiste sunt aceleasi, oamenii mari se numara cu secolele, dar mai apar si alte personaje, macar ca exemplu sau macar ca figuri opozante. La noi, din pacate, inventarul de personalitati de reala valoare nu depaseste niciodata degetele unei singure maini. Toti vor sa parvina, vor sa apuce cat mai strans bugetul, vor sa se asigure ca dupa ce li se stinge lumina in birou mai pot aprinde o veioza linistita, pana la adanci batraneti, la acasa lor, vorba lui Nichita.
Liberalii, istoriceste si prin definitie, grupeaza un fel de elita urbana, mari proprietari, bancheri si industriasi, dar si multa dascalime, Ionescu, Popescu, popa Pripici, nu mult diferiti de agrarienii papistasi transilvani, contopiti cu chiaburii si micii functionari ai satelor de prin Regat. Ca si acum, cele doua partide "istorice" erau un fel de partid unic ce se invartea la guvernare dupa interese deseori meschine. De aceea, iesirea lor din Istorie nu ar fi si nici nu este vreo paguba si nu trebuie sa se chinuiasca alde Basescu sa le impinga pe trepte, in gios, dupa cum remarca rautacios mai toti "comentatorii televizionisti". Mai mult, reiau aici ceea ce vorbeam mai deunazi cu prieteni si colegi de generatie, membri activi ai partidului liberal : formatiunea aiasta s-a imbibat de tot felul de hahalere si de ciocoi, de de-alde Morega si Pinalti, care fac de ras o traditie, subtire ce-i dreptul, dar orisicat, traditie. Iata, bunioara, fandaxosul caz al Monei Musca Tse-Tse Gabor. O parvenita de mana a o suta cincizeci si opta, securache feminin acoperit vrand, sa-si camufleze viata in strigate de democratie la pahar. Cazul ei este tipic pentru asa-zisele partide istorice, umplute cu ce s-a gasit la indemana, toti nefericitii neprimiti in PCR sau dati afara de prin servicii, din spirit de incompetenta si deveniti brusc disidenti! Aiurea, disidenti noi nici ca am avut, sa fim cat se poate de seriosi, am avut ceva sau mai multi cu voie de la Agie, destui convertiti la lumanarea ultimelor saptamani de novembre, cand zarurile fusesera deja aruncate de pe coverta navei aleia ancorate intr-un port din insula Cavalerilor de Malta, plus o mana de debili mintali de-a dreptul, care puneau manifeste unde anuntau ca selectionasera un perpetuum mobile de seara, cu capac si din lapte de vaca! Un liberal nu trebuie sa poarte neaparat manusi glasate si tilindru, dar macar sa-ti raspunza, frate, mai pe ocolite, mai amanand hotararea hotararii, mai gadilandu-te sau mai tachinandu-te, dar cu staif la buna dimineata ! Or, neica-nimeni asta vorbeste ca la aprozar, facand-o pe pura si pe gardianul moralei
intr-un gubern ce si-a dublat sau chiar triplat veniturile, oricum foarte mari in raport fie si numai cu simplul bun-simt. (Chiar asa, va veni vreodata vreun Timp al luarii la intrebari si la bani marunti a politicarzilor, in sens giratoriu, de la stanga la dreapta si de la dreapta la stanga?). Ce panarama televizata mai facuse toanta asta cand cu legea Lustratiei! Ce mai negase cand cu chestiunea facerii de politie politica! Auzi mneata, ministreasa de incultura, punatoare de director de National in persoana retardatului Calamitru, punatoare de direftor de televizie, calauzitorul si auzitorul de caini in Giurgiu, pitifelnicul acela de a ratat un filmus despre lesbiene si se autoinvita pe la diverse festivaluri de cinecluburi de cartier! Frumusel ar fi ca acesti ipochimeni sa-si prezanteze si ei demisiile, dar nu se vor da in veci deoparte din tainul public! Sigur ca nu sade mumos, mamito, mneaei e muiere, deh, si e cazuta in tigaia plina de refuz incins! Dar cine ne agasa cu presiune neroada de pe toate ecranele si de prin toate revistele, pana si din pictorialul din Plai cu boy, aratandusi-i boiul, body-ul si monturile dezagreabile si de neam prost? Cine avea pareri despre "a" si "i", ca specialista, deh, asistenta de cercetare fiind, adeca un fel de nimic? Cine se pricepea la orice, cine aparea la fiece emisie de impletituri, de prajituri si de cimilituri? Cine ne acoperea orbita timpului prezent cu o tabla negalvanizata si neverificata? Aici se demonstreaza, daca mai era necesar, proasta calitate a asa-ziselor "branduri" politice. S-a vazut ceea ce a facut (mai bine zis, ceea ce nu a facut) alde Emilache, s-a vazut ce fel de oameni de proasta conditie si de joasa inteleptualitate poseda sotietatea tivila, cata badaranie exista nu numai la Basescu, ci si in paturile asa-zis liberale si culte, s-a vazut cine dorea sa fie dulap sau portar la Cotroceni - un fel de hamal de idei literare rasuflate, un alt informator artistic de pe la Scanteia Tinerelului -, s-a vazut cine vrea sa inlocuiasca establishmentul politic si cultural al natiei, s-a vazut ce coloare avea Societatea Timisoara si punctul ei opt e mezzo, s-a vazut ce calitate au si astia din Banat - cei de au iesit la suprafata, ca tinichigiul de Miancu, nu oamenii seriosi si anonimi! Bravos natiune, halal! Si sa ne mai suparam si sa supuram indignare planetara la remarca unui oarecare antrenor din il Calcio Vecchio!