Comunitatea de informatii trebuie reformata

La prima vedere, nu exista similitudini intre cazul celor doi cetateni romani retinuti, timp de trei luni, intr-o baza militara din Irak sub suspiciunea de spionaj si cel al grupului transnational Stamen Stancev, Vladimir Benyatov, Codrut Seres. Ambele cazuri reflecta, insa, disfunctii grave in circulatia informatiei de securitate. Si au generat efecte similare, alimentand tensiunile politice si conflictele interinstitutionale, aducand prejudicii de imagine atat pe plan intern, cat si international. Acestea sunt concluziile unei interesante analize realizate de un think tank romanesc, Asociatia pentru Securitate si Cooperare Regionala "Alliance". Va prezentam, in continuare, ample fragmente din acest text, pe care il puteti citi integral pe site-ul organizatiei (www.regionalalliance.ro). Intertitlurile apartin redactiei. (Miruna MUNTEANU)
In ultima perioada, doua evenimente, pe contextul carora au fost vehiculate acuze de spionaj, au readus in atentia opiniei publice necesitatea legiferarii pachetului de legi in sfera securitatii, spre o mai eficienta utilizare a autoritatilor cu competente in domeniu si, mai ales, a informatiei de securitate in folosul tuturor cetatenilor tarii. Cele doua cazuri, respectiv actiunile grupului transnational STAMEN STANCEV, VLADIMIR BENYATOV - CODRUT SERES, si al celor doi cetateni romani retinuti intr-o baza militara din Irak sub acuzatia de spionaj, desi mult diferite (prin obiectul juridic si latura materiala, precum si prin locul de desfasurare al acestora) au generat efecte similare.
Informarea discriminatorie a decidentilor politici
Ambele cazuri au pus in discutie masura in care serviciile speciale (SRI, SIE si DGIA) si-au exercitat corect si eficient atributiile cu care sunt investite. SRI trebuie sa raspunda cu privire la legalitatea interceptarii mai multor convorbiri telefonice in care interlocutorii strainilor acuzati de spionaj sunt ministri si alti demnitari ai statului roman. De la SIE se doreste clarificarea masurii in care reprezentantii acestui serviciu trebuiau sa cunoasca si sa se implice in rezolvarea situatiei celor doi cetateni romani retinuti timp de mai multe luni intr-o baza militara a unor forte aliate din Irak, sub acuzatia de spionaj.
Premierul roman a acuzat serviciile secrete ca nu l-au informat corespunzator si oportun cu privire la cele doua situatii, desi prin calitatile pe care le detine in stat (sef al guvernului si vicepresedinte al CSAT) este, alaturi de presedintele tarii, principal beneficiar al informatiei de siguranta (legea 51/19991, legea de organizare si functionare a CSAT). In virtutea acelorasi functii detinute, premierul trebuia sa fie informat de catre ministrul de Externe cu privire la situatia celor doi romani retinuti in baza americana din Irak si acuzati de spionaj. Ministrul de Externe este la randul sau membru al CSAT si principal responsabil in domeniul diplomatiei, perceputa a fi element esential de realizare a securitatii nationale.
Consecinte politice, responsabilitatile neasumate de SIE
Ambele subiecte au devenit dispute de ordin politic, contribuind la amplificarea unor diferende care tensioneaza relatiile interinstitutionale cu efecte in actul de guvernare. Cele doua evenimente pun in discutie "aservirea" serviciilor speciale in interes partinic de presedintele tarii si evolutia prestatiei sale dincolo de atributiile conferite de Constitutie.(...) Ele au condus, direct sau indirect, la demisiile a doi ministri: direct in ceea ce priveste demisia ministrului de Externe, si indirect a ministrului Economiei, urmata de retragerea de la guvernare a tuturor colegilor sai de partid. Este condamnabila minimalizarea evenimentului din Irak de catre ministrul de Externe, care considera ca acesta nu merita o atentie, plasandu-l in contextul altor 7291 de situatii in care cetatenii romani se afla in conflict cu legile unor state. In speta se aflau cetateni romani retinuti intr-un areal de conflict, la o baza militara aliata, acuzati de spionaj.
SIE era direct interesat sa stabileasca daca, prin acuzele de spionaj la adresa celor doi romani, era vizat (in sensul ca cei doi ar fi fost agentii sai) sau daca rezulta ca romanii retinuti ar fi fost agentii unui alt serviciu de informatii ori ar fi actionat in folosul unor grupari insurgente inamice. Retinerea si cercetarea acestora de catre aliati este total indreptatita, intrucat, prin faptele lor, acestia au vulnerabilizat securitatea bazei (fotografiile putand ajunge la insurgenti) chiar daca actiunile lor au fost rezultatul dorintei de a avea candva amintiri legate de locul de munca intr-o baza americana din Irak.
Obligatiile, respectiv sarcinile ce revin SIE in astfel de situatii (amintim in context si arestarea temporara sub acuzatia de spionaj a unui cetatean roman in Niger), se impun a fi mai riguros stipulate in noile reglementari juridice. Mentionam ca, in proiectul de Lege privind activitatea de informatii, contrainformatii si securitate (la capitolul II art. 8, pct. 10, lit. b) sunt considerate riscuri si amenintari la adresa securitatii nationale "actiuni ostile la adresa fortelor armate ale Romaniei si ale aliatilor sai, inclusiv in zonele de operatii in afara teritoriului Romaniei" (aceiasi formulare se regaseste si in proiectul Legii Securitatii Nationale, cap. II, at. 3, pct. 10, lit. c).
Daca ministrul de Externe si-a asumat raspunderea relativa la omiterea informarii sefului sau direct pe linie guvernamentala, ar fi fost normal un gest similar si din partea directorului SIE, care nu se poate deroba de raspunderea ce-i revine. Asertiunea din primul comunicat SIE, conform careia institutia respectiva nu are sarcini in privinta evenimentelor de genul celui pus in discutie, este de neinteles. Ea denota intelegerea gresita a rolului pe care il are SIE, in spiritul prevederilor constitutionale, vizand asigurarea securitatii cetatenilor romani in exteriorul tarii. Cu atat mai mult au aparut semne de intrebare in momentul in care SIE revine cu un nou comunicat, relatand ca primul-ministru a fost informat de cazul prizonierilor din Irak. Cine spune adevarul?(...)
Derobarea SIE de orice responsabilitati pe linia clarificarii situatiei celor doi cetateni romani retinuti in baza militara americana din Irak, in conditiile in care recunoaste ca principal partener strain serviciile speciale ale SUA, antreneaza o perceptie putin favorabila la adresa sa, chiar daca am putea sa admitem ca speta s-ar fi clarificat prin relatiile de parteneriat ale altei structuri, respectiv Directia Generala de Informatii a Apararii.
Surse si metode deconspirate ilegal presedintelui
Concluziile principale ce se degaja din cele doua cazuri focalizeaza asupra modului de vehiculare a informatiei de siguranta in Sistemul National de Securitate, a necesitatii unei reglementari judicioase si respectarii normelor legislative in privinta informarii.
Proiectul "Legii privind activitatea de informatii, contrainformatii si securitate" prevede (in sectiunea a 3-a la art. 37, alin. 1) beneficiarii si utilizatorii informatiilor care privesc securitatea nationala, intre acestia presedintele si primul-ministru. In textul aceluiasi proiect (la art. 38, lit. 3) se stipuleaza ca "beneficiarii si utilizatorii informatiilor din domeniul securitatii nationale le vor utiliza fara dezvaluirea emitentului acestora".
Intr-un articol anterior (art. 35) se precizeaza ca "protectia surselor, mijloacelor si metodelor secrete este obligatorie si permanenta, inclusiv in procesul transmiterii informatiilor spre valorificare factorilor de decizie stabiliti de lege". Din textul articolului citat (35) rezulta ca obligatia permanenta a protectiei "surselor, mijloacelor si metodelor secrete de obtinere a datelor care materializeaza informatia" cade prioritar in sarcina structurilor operative care le obtin, dar aceeasi obligatie revine, ulterior, tuturor procesatorilor datelor respective, a integratorilor lor in ceea ce reprezinta informatia finala, precum si celor care o vehiculeaza in informarea catre beneficiarii/utilizatorii finali. Precizam, in context, ca - prin continut, mod de obtinere si efectele prezumtive ce le pot avea - astfel de date concura la materializarea unor informatii ce intra sub incidenta Legii 182 privind protectia informatiilor clasificate.
Respectand rigorile mentionate, Serviciul Roman de Informatii a informat premierul cu privire la vulnerabilitati, riscuri si/sau amenintari in sfera energetica, din resortul de responsabilitate al fostului ministru Codrut Seres, redand stari de fapt, actiuni sau inactiuni, fara a preciza metodele si mijloacele de obtinere a datelor respective. Ca urmare, este corecta afirmatia premierului conform careia nu a fost informat de catre SRI ca telefoanele unor ministri sunt interceptate.
Nu avem nici un temei in baza caruia sa extragem concluzia ca, in informarea presedintelui, pe canalele legal instituite si in formele oficial consacrate, SRI a procedat altfel (precizand, adica, faptul ca datele in cauza au fost obtinute din interceptarea telefoanelor unor ministri - Seres, Nagy - ori ale altor demnitari). Exista posibilitatea informarii verbale a presedintelui cu aspecte privind interceptarile respective de catre un reprezentant al SRI (care, astfel, a incalcat regulile privind conspirativitatea sursei) sau varianta ca datele in cauza sa fi fost devoalate de o persoana din zona Procuraturii. Nu excludem nici probabilitatea ca presedintelui sa-i fi parvenit astfel de amanunte de la un membru al Comunitatii Nationale de Informatii, care (conform art. 5, lit. d din Hotararea CSAT privind constituirea acesteia) "elaboreaza produse analitice integrate pe baza informatiilor primite de la componentele CNI, precum si de la alte entitati". In cea de a treia varianta, vina devoalarii datelor in cauza ar reveni, in egala masura, structurii respective, dar si furnizorului initial (SRI), deoarece in art. 1 lit. h a Hotararii mentionate se stipuleaza principiul potrivit caruia "componentele Comunitatii Nationale de Informatii isi garanteaza reciproc deplina protectie a surselor de informatii si secretul operatiunilor desfasurate".
CNI, o veriga in plus
Cele doua situatii puse in ecuatia analizei de fata demonstreaza ca, asa cum este constituita prin Hotararea CSAT, Comunitatea Nationala de Informatii (CNI), menita a fi "retea functionala a autoritatilor publice in sistemul securitatii nationale", dovedeste carente in privinta informarii beneficiarilor/utilizatorilor legali. Comunitatea Nationala de Informatii este mai degraba o veriga suplimentara pe traseul furnizor-beneficiar, departe de dezideratul eficientizarii circuitelor informationale si de sporire a capacitatii de reactie a decidentilor.
Hotararea CSAT privind constituirea CNI (prin art. 1, pct. 2, lit. a si art. 5, lit. d) abiliteaza structura respectiva sa elaboreze produse analitice pe baza informatiilor "primite de la componentele CNI", deci de la SIE si de la DGIA in speta relativa la cei doi romani prizonieri intr-o baza militara americana din Irak, precum si de la alte entitati, respectiv de la MAE. Acelasi articol se aplica si in cazul de spionaj/tradare relativ la Stancev-Seres si ceilalti, CNI putand sa integreze datele primite de la SRI, eventual SIE, dar si de la DIICOT (in situatia in care se punea problema unor analize in CSAT pe tema vulnerabilitatii, riscuri si amenintari in sfera energetica, domeniu strategic). Hotararea nu interzice informarea beneficiarilor separat de catre fiecare autoritate informativa in parte, fapt care permite in continuare "atitudini concurentiale" existente anterior infiintarii CNI.
Pe fondul acestei lacune si al unor reflexe remanente s-au produs disfunctiile amintite in informare discriminatorie a celor doi principali beneficiari (presedintele, respectiv premierul), cu intregul cortegiu de efecte negative in functionalitatea institutiilor statului, in sfera politica si imaginea externa a Romaniei. Aspectele expuse, la care pot fi coroborate si altele, reclama necesitatea unor noi si urgente reglementari juridice in sfera securitatii, sarcina pe care trebuie sa si-o asume Parlamentul Romaniei.
Pe langa pachetul de legi in domeniu, pus de mult timp in atentia factorilor decizionali si partial al opiniei publice, se impun a fi judicios analizate si normele juridice relative la CSAT, CNI si rolul comisiilor parlamentare cu atributii referitoare la controlul activitatii autoritatilor informative.
Prin hotararea CSAT din 18 noiembrie 2005 in cadrul CNI s-a infiintat Comitetul Coordonator caruia, in opinia noastra, i se confera unele atributii egale cu cele ale CSAT. Acesta aproba "evaluarile periodice integrate la nivel strategic", in conditiile in care in componenta comitetului nu se afla presedintele tarii, primul-ministru, seful Statului Major General. Prin aceeasi hotarare (art. 4), s-a infiintat Consiliul Operativ care elaboreaza Planul National de Prioritati Informative, document supus apoi adoptarii CSAT si aprobarii de catre presedinte. Un alt organism al CNI, respectiv "Oficiul pentru Informatii Integrate", colecteaza si gestioneaza reactiile beneficiarilor legali la produsele analitice curente si evaluarile elaborate.
Desi aspectele mentionate sunt de importanta deosebita, in hotararea CSAT din 18 noiembrie 2005 nu se prevede nici o modalitate prin care Parlamentul (macar prin comisiile sale specializate) ar putea sa cunoasca si sa exprime puncte de vedere cu privire la documentele respective.
Asociatia pentru Securitate si Cooperare Regionala "Alliance"

---

Despre autor: