Ar trebui cerute scuze pentru impardonabilul titlu de mai sus (B.O.R. insemnand Biserica Ortodoxa Romana), dar nu fac decat sa reproduc titulatura unui „tablou" dintr-o expozitie publica. Junele artist se numeste Tara si revine la Iasi spre a expune picto-colajele sale ce prezinta „o stare de fapt oribila pe ansamblu". E dreptul lui. O posibila definitie spune ca „arta este ceva intim, care devine public"; daca asta-i viziunea lui Tara asupra lumii in care vietuieste, sa concedem ca „schizofrenia realitatii" (citat din caietul expozitiei) poate constitui si o provocare rodnica in plan artistic. Deocamdata, reteta utilizata de expozant este teribil de simpla: se ia un simbol consacrat, fie el personaj istoric, urbe, tara, sfant, idee, mit, si se pravale cu cracii in sus (incerc sa adaptez limbajul la cel al expozitiei) in registrul bascalios-balcanic, prin apelarea la „estetica ororii". In sprijinul demersului, critica de finete, deschidere si curaj aduce cazul italia- nului Maurizio Cattelan, autorul „instalatiei" ce-l infatiseaza pe Papa Paul doborat de un meteorit. Tema a reluat-o, nu demult, plasticianul clujean Ciprian Muresan, care l-a inlocuit pe Papa cu... Teoctist. Sugestiva „instalatie" cu pricina, Cattalan a vandut-o, in 2003, cu 3 milioane de dolari. Muresan, din cate stiu, inca mai asteapta oferte. Pilduitoarea conduita artistica a lui Cattalan („prefer sa fiu atacat decat ignorat") se intemeiaza pe provocare cu orice chip. Intr-o buna dimineata, milanezii au descoperit, cu oroare, trei copii spanzurati de crengile unui castan. Panica s-a risipit abia dupa ce s-a constatat ca nu era vorba decat de o opera plastica marca Maurizio Cattalan. Acelasi nelinistit artist, cu prilejul unui vernisaj, a ingropat pana la jumatate un yogin, preschimbandu-l in exponat, S.a.m.d. Autohtonului Tara, provocarea i se pare prea putin, motiv pentru care incearca sa socheze violent si definitiv. Ingrijorat ca mesajele puse-n cadra n-ar fi destul de limpezi, introduce texte. De pilda, grafica infatisand doi porci are titlul mare, cu aldine „POLITICIAN=PORK". Numele tarii noastre, Romania, este cufundat intr-o mizerie maronie de rahat (Dinescu i-ar spune altfel). Iasul este vazut ca imperiul sobolanimii si betivanelii ge-neralizate, pretutindeni, pe etichetele sticlelor scrie VOTCA – ceea ce ar putea sugera o incompleta documentare in patria bautorilor de vin. Pe Stefan cel Mare il vedem, caricaturizat, in timpul unei partide de „sex medieval"... Totul este coborat in penibil si derizoriu, intr-o bascalie groasa, golaneasca, de neam prost. Caietul program (unde se publica acelasi articol in doua variante – probabil, tot o provocare) il crediteaza pe Tara cu capacitatea de „a iubi si a uri in aceeasi masura". N-am putut deslusi, pe simeza, decit dragostea... pentru ura si cu greu am putut banui pasul de la simpla provocare inspre artistic si arta. Are insa cine s-o faca in critica de specialitate. N-as zice, Doamne pazeste, ca astfel de expozitii sunt imposibile, inutile, demne de interzis. Au rostul si locul lor. Regret doar ca oaspetele Iasului, venit de la Sibiu, capitala culturala europeana, n-a avut aici a observa decat „badaranismul imbinat cu un nationalism prafuit inca de cum am ajuns in gara." De fapt (si-n toate) Tara se cuvine sincer compatimit.