Am primit ieri, la redactia „Cotidianul", vizita unei echipe de la o companie producatoare de ciocolata aflata in plina campanie de promovare a unui produs despre care reclama de la tv zice ca ar fi purtatoare de iubire. Un prilej bun pentru a-mi lamuri o nedumerire ceva mai veche, daca aceasta ciocolata cu dragoste chiar contine dragoste. Cum domnisoara imbracata in ciocolatiu care i-a indulcit pe colegii mei m-a cam ignorat (am impresia ca mi-a zimbit la un moment dat, dar nu sint sigur daca intr-adevar a facut-o sau doar imi doream eu foarte mult sa imi zimbeasca) si n-am avut ocazia sa o rog sa ma lamureasca, m-am resemnat cu a cerceta ambalajul produsului. Nici un cuvint despre dragoste. Zahar, unt de cacao, lapte praf degresat, masa de cacao, grasime din lapte, lactoza, emulgator (lecitina din soia) si vanilina au fost singurele ingrediente pe care le-am gasit inscriptionate, plus o atentionare ca „poate contine urme de alune, migdale si proteina din griu". Chestiune care ma face sa cred ca nu e bun planul pe care mi-l facusem, sa incerc sa o conving pe prietena mea sa manince in fiecare zi cite o ciocolata, in speranta ca asa are sa ma iubeasca mai mult.