Era si timpul. Ieri, Institutul National de Statistica a remis un comunicat care trebuie sa trezeasca interes. Este vorba despre o decodificare. Incet, incet, incepem sa aflam de ce platim cat platim pentru utilitati. Un exercitiu util care, pe viitor, ne poate proteja de alunecarea spre emotional. Aceasta mai ales cand vorbim despre tarifele la energie electrica si gaze naturale.
In premiera, Statistica a facut un pas. Restul trebuie facut de catre celelalte entitati implicate. Aceasta pentru transparenta, o transparenta care, cu siguranta, ne poate scapa de scandaluri fara fond si de a€žmingi ridicate la fileu" factorului politic. Mai mult, legea ne da dreptul sa stim. a€žIn conformitate cu Directiva 377/90/CEE din 29 iunie 1990, privind imbunatatirea transparentei preturilor la gaz si energie electrica, implementata in legislatia romaneasca prin Ordinul ANRE nr.15/2001, respectiv Ordinul ANRGN nr. 538/2001 (modificat prin Decizia nr. 313/2005), Autoritatea Nationala de Reglementare in Domeniul Energiei (ANRE), respectiv Autoritatea Nationala de Reglementare in Domeniul Gazelor Naturale (ANRGN), trimit catre Institutul National de Statistica preturile inregistrate la inceputul fiecarui semestru" - se arata in comunicatul mentionat.
Nu o sa insist in a prezenta cate tipuri de consumatori exista si ce tarife se practica deoarece m-as repeta inutil, toate aceste date le regasiti in editia de azi a ziarului nostru. Altceva este mult mai interesant. Daca vorbim despre decodificarea sistemului de formare a tarifelor la energie electrica si gaze naturale, atunci toate institutiile implicate in proces ar trebui sa exerseze transparenta. Un exercitiu obligatoriu, pentru ca nu vorbim aici despre date clasificate. De pilda, recent, intr-un editorial imi exprimam indoiala fata de o declaratie a ministrului Economiei, Varujan Vosganian. Acesta, sigur pe el, afirma ca in acest an nu vor fi inregistrate scumpiri la gaze. Chiar in conditiile cresterii cu 14 procente a pretului la gaze extras din intern. Dubiile au ramas si, sincer, ma asteptam ca ministrul sa revina cu precizari clare. Ele se lasa asteptate si exista riscul mentinerii unei perceptii gresite si mai ales nocive.
Va prezint un scenariu care nici macar nu este in premiera, el fiind pus in scena anul trecut. Daca in cursul acestui an tariful la intern al gazelor va creste, fie si intr-un procent nesemnificativ, vinovatii vor fi Romgaz si Petrom, care, nu este asa, a€žexploateaza" fara scrupule resursele tarii. Rusia imperialista va fi si ea indicata. Cunoastem placa. Totusi, nu se spun multe.
Pentru scumpiri pe acest segment, sa spunem lucrurilor pe nume, cauzele sunt interne. Sa le luam pe rand. Relatia cu Rusia. Piata gazelor este una concurentiala, iar aici depinde de capacitatea de negociere. Mai depinde si de calitatea intermediarului si de cotatiile internationale. O alta problema tine de cantitatile de gaze livrate Romaniei. Se vorbea, anul trecut, despre o reducere a livrarilor de gaze rusesti catre Romania. Intrebarea este daca s-au redus cantitatile sau ele s-au a€žpierdut" pe drum, in tranzit. Este de analizat acest subiect.
Mai departe. Ne intoarcem intre granitele tarii. Cum se formeaza pretul gazelor naturale? Conform graficului, componentele sunt urmatoarele: pretul gazelor extrase din intern, cel al gazelor din import, impozite, tarif de inmagazinare, tarif de transport si veniturile distribuitorilor. Ponderea majora o are pretul gazului importat si suntem avantajati. Spun aceasta deoarece scaderea cotatiilor internationale a fost mai mare decat majorarea cu 14 procente a pretului intern de extractie. Asa ca atat Romgaz cat si Petrom, cele doua entitati de exploatare, nu au influentat pretul final pentru consumatorii finali care, iata, demonstreaza Statistica, sunt de mai multe categorii. Ponderea gazului intern in pret final este undeva pe la 23 la suta. Aici lucrurile sunt clare, matematic. In alta parte sunt probleme si de aceea am dubii privitoare la asigurarile ministrului Vosganian ca nu vor creste tarifele la gaze. Nu ma refer la influenta tarifului de inmagazinare, desi si el poate avea o contributie. Dar, cand vorbim de transport si serviciile de distributie, lucrurile se complica. Iata si de ce. Romania are o infrastructura care nu corespunde perioadei de dezvoltare din prezent. Pentru transportul gazelor si asigurarea livrarilor constante de gaz contractate, este nevoie de presiune in sistem. Aici avem o problema mare si de aici intarzieri in livrare.
Or, pentru a asigura presiunea optima este nevoie de investitii, investitii mari care inevitabil se vor regasi in costuri si implicit in tariful final. Statul, ca proprietar, nu poate cosmetiza aceste costuri doar daca altcineva, benevol, va face aceste investitii. Cand ajungem la distribuitorii de gaze, si aici ne punem intrebari privind stabilitatea preturilor. Autoritatile locale urmeaza sa impuna taxe de concesionare a tronsoanelor de conducte ce traverseaza teritoriul lor. Evident ca o noua taxa nu are cum sa nu influenteze tariful final. Mai apar aici costurile legate de modernizarea sistemului de distributie. Alti bani care trebuie recuperati. Acestea sunt elementele care provoaca dubii in legatura cu inghetarea tarifului la gaze. Iata ca este nevoie de clarificari, iar ministrul Vosganian trebuie sa le enunte. Altfel, asa cum mai afirmam, pentru un derapaj vinovati vor fi altii.