Autor a peste zece carti de poezie si a unor carti de critica, colaborator consecvent al celor mai importante publicatii literare din tara, tradus in cateva limbi de circulate, George Vulturescu (n. 1951) s-a reintors dupa studentia clujeana, in tinuturile natale si, cu "indaratnicie transilvana" , dupa cum singur o spune, editeaza la Satu-Mare de optsprezece ani, revista "Poesis" care cel putin de scriitori este privita ca un miracol, intr-o lume care nu prea mai are apetit pentru misterul numit poezie.
Totul se amplifica aici, piramidal
George Vulturescu, ar fi stupid sa te intreb cum ti-a venit ideea tiparirii celei mai vii reviste de poezie, pentru ca esti poet, de aceea am sa te intreb cum a rezistat revista pana astazi.
Indaratnicie transilvana, Iolanda Malamen. Prima revista romaneasca aparea in Satmar la 1885 (Revista catolica, a preotului, memorandistului Dr. Vasile Lucaciu). Pustiu apoi pana in primii ani de dupa Unirea din 1918 cand sosesc in oras (intr-un apostolat al unor institutii culturale si al limbii romane) entuziasti "din Regat". Apar acum: Tara de Sus (1921), Icoane maramuresene (1923-1924, cea mai valoroasa revista realizata de G. M. Zamfirescu), apoi Muguri (1929), Datina (1938). Majoritatea nu trec de 3-5 numere. Pustiul apare din nou in anii "Diktatului de la Viena". Mai apar revista Afirmarea (1936-1940) si Prietenii artei ("revista bilunara de literatura" aparuta la Carei in 1947, unde a debutat A.E. Baconsky). In intreaga perioada comunista a existat doar o "pagina cultural artistica", in ziarul judetean, in care denumirea pentru scriitori era aceea de "condeieri". Pe acest loc arid, al unui judet cu mentalitate "de granita" a fost sa apara si sa reziste Poesis, acum aproape de numarul 200...
N-am sa te intreb nici cati cititori are, pentru ca stiu si singura, macar un raspuns aproximativ, ci am sa-ti cer sa-mi spui cate ceva despre cei ce au publicat in toti acesti ani, poezie in aceasta revista.
Cred ca au publicat in paginile mele din Nord aproape toti poetii importanti din Romania: de la regretatii M. Ursachi, Cezar Baltag, Geo Dumitrescu, St. Aug. Doinas, Ioan Flora (toti laureati ai Premiilor "Frontiera Poesis" decernate anual in catedrala "Adormirea Maicii Domnului" din Satu Mare), Gellu Naum si pana la mai tinerii poeti de azi: Teodor Duna, Robert Serban, Dan Bogdan Hanu, Claudiu Komartin, Dan Mircea Cipariu etc. In cel mai recent numar (1-2, 2007) sunt noua poeti cu una-trei pagini, sunt sase cu traduceri in limbi de circulatie internationala si peste 20 de cronici la cartea de poezie...
N-ai obosit? Ai fost chiar tot timpul acolo unde era nevoie de tine?
Las timpul sa-l discearna... A racorda miscarea culturala dintr-un oras de provincie la dinamica valorilor nationale, a fonda institutii (editura, Centrul Multicultural "Poesis" cu Festival International de poezie si cafenea literara - cu fondurile ziarului care ne patroneaza "Informatia Zilei" nu e doar o ambitie "de poet". "Functionarul" din mine a fost mereu la locul potrivit.
S-a micsorat distanta literara dintre Satu-Mare si Bucuresti, prin fiintarea revistei "Poesis"?
La drept vorbind, in provincie nu se simte prea des nevoia... "de Bucuresti". Las' ca si politicienii zilei vin doar dupa voturi la Satu Mare! Dar cultural exista un flux energetic pozitiv: eu l-am simtit dinspre Uniunea Scriitorilor care m-a incurajat, in primul rind prin participarea an de an tot mai numeroasa la Festival si la colocviile Poesis. Distanta culturala dintre Satu-Mare si capitala a fost intotdeauna mai mica decat cea oficializat-administrativa si politica...
Recitalurile de poezie din catedrala orasului au devenit celebre.
Revista Poesis ar fi fost doar cateva "pagini de Nord", daca nu luau fiinta Festivalul si colocviile, iar recitalurile de poezie din catedrala orasului au un impact important asupra unui "orizont de asteptare", lucreaza asupra mentalitatilor locale.
De unde se strang banii ?
In nici un caz de la institutii bucurestene (M.C.C. sau U.S sau Fondul Cultural), ci prin forte locale.
Se citeste poezie la Satu-Mare?
Satu-Mare este un oras mic-burghez unde se merge la Filarmonica "Dinu Lipatti", la concertele din catedrale si unde, de Ziua Orasului Satu Mare, se iese la strada, la terase si berarii si se asculta concerte ale unor trupe celebre de muzica usoara, dar nu cred ca este un oras care citeste poezie. El are insa o poezie a locului venind dintr-o mentalitate "de granita", de deschidere. Un mare flux este intre judetul nostru si Germania, iar prin aeroportul satmarean, osenii sunt legati de America.
Ai fost obstructionat, impiedicat deseori sa publici revista "Poesis"?
Nimic nu e idilic in provincie. Totul se amplifica aici, piramidal. Ani de zile n-am fost sigur ca va mai aparea un numar. Lucram la Casa de cultura si eram acuzat de controalele financiare ca risipesc "banii culturii" sau ca primesc bani "de la Soros". Chiar anul trecut am avut o interpelare in Parlamentul Romaniei in care deputatul de Satu Mare, Ovidiu Silaghi (azi in plina campanie pe lista de "europarlamentar") intreba Ministerul Culturii si Cultelor daca nu e o incompatibilitate sa fiu si "director" al Directiei de cultura si "director la Poesis".
N-a aflat ca nu esti retribuit pentru asta?
Nu stia nici macar ca de 18 ani, de cand redactez revista (macheta, selectie texte, corectura, corespondenta) nu am fost retribuit niciodata. Din 2000 revista apare cu sustinerea financiara a ziarului Informatia Zilei (directori: un poet - Dumitru Pacuraru, si un prozator - Ilie Salceanu) si fata de colegii din tara sunt intr-o situatie care nu ma obliga la umilintele decontarilor de la Ministerul Culturii... Da, mai sper in permanenta ca "poetul" Vulturescu sa-i dea suficienta "nebunie" functionarului public G. Vulturescu pentru a invinge rutina locului...
Doamne ajuta! Te-ai gandit la noi forme de vizibilitate a poeziei?
E o necesitate. Poezia pierde teren in spatiul civic. In cadrul Zilelor Poesis avem un recital in catedrala orasului, care a prins la public. De o mare audienta se bucura in oras lansarile de carte de la Centrul Multicultural Poesis - intalnirea directa cu autorul e insotita de o anumita aura. Cum am spus cartea nu se difuzeaza decat greoi: sunt edituri care trimit carti doar in orasele mari. Cred ca Poesis a deschis forme noi de intalnire cu cartea: recitaluri in galerii de arta, in piete, in cafenele.
I-ai neglijat pe cei tineri?
La Poesis nu i-am neglijat, dar nici rasfatat. La fiecare Festival decernam premiile pentru debut - cartea de poezie, debut - cartea de critica / poezie. Selectia noastra nu tine cont de grupuri editoriale, de cercuri de simpatie ale unor publicatii.
Esti convins ca revista "Poesis" a ilustrat fara parti-pri-uri pana acum, fenomenul poetic?
Sper ca da. Poesis n-a facut abstractie, demarcatii intre "generatii" sau "geografii literare". Fara a avea ambitii nationale, am luptat mereu ca revista sa nu ramana "locala" si substratul demersului meu a fost unul singur: o pasiune pentru cartea celuilalt. Poesis este un astfel de camp energetic al intalnirilor.