Doresc sa aduc astazi in discutie o problema care devine din ce in ce mai acuta in conditiile aderarii Romaniei la Uniunea Europeana: starea agriculturii romanesti. In momentul de fata, la aproape trei luni de la momentul aderarii, situatia este, pentru majoritatea celor din domeniul agriculturii, dramatica; astfel, in conditiile deschiderii pietei, tot mai multi producatori autohtoni vor fi nevoiti sa se retraga din cauza incapacitatii de a face fata concurentei produselor de pe Piata Interna. Si aceasta in conditiile in care nu pot beneficia de fondurile europene pentru modernizarea si adaptarea capacitatilor de productie. Aderarea Romaniei la Uniunea Europeana presupune indeplinirea de catre Romania a obiectivelor Politicii Agricole Comune. In Uniunea Europeana strategiile fiecarui stat membru privind inscrierea in Politica Agricola Comuna se realizeaza pentru a fi aplicate pe termen lung. Tocmai de aceea atentionam ca nu mai putem permite ca problema agriculturii sa fie tratata conjunctural si politicianist. Cu toate ca rapoartele de monitorizare ale Comisiei Europene din 2005 sI 2006 aratau deficiente grave in ceea ce priveste structura pietei agriculturii, respectiv in ceea ce priveste acreditarea Agentiilor de Plati in agricultura, sistemele de colectare a deseurilor de origine animala, gestionarea pestei porcine, sistemele de colectare a laptelui, managementul produselor modificate genetic, actuala putere s-a limitat sa faca un joc politicianist cu analize cantitative si raportari fictive din care trebuia sa reiasa ca noi suntem cei mai eficienti si mai buni. Majoritatea producatorilor din agricultura nu au primit subventiile si primele pentru anul 2006, ca sa nu mai spun ca pentru anul 2007 nici nu sunt clarificate si stabilite procedurile si formalitatile pentru acordarea acestor subventii. Inevitabil, aici consecintele vor fi scaderea productiei agricole globale (vezi terenuri nelucrate), precum si scaderea septelului si, implicit, cresterea importului de produse agricole si agro-alimentare. Statisticile referitoare la mediul rural indica un procent mare din populatie implicat in activitati agricole; asadar, gestionarea defectuoasa a acestui domeniu va provoca, pe langa problema economica, si o problema sociala grava la care Romania va trebui sa faca fata, si pentru care vor trebui gandite diferite programe fie de reconversie profesionala fie alte solutii in functie de varsta, nivel de instruire etc. Institutiile care gestioneaza problema agriculturii au ramas ancorate intr-o mentalitate rigida, de neimplicare in comunitate, astfel ca informatia nu ajunge la cetatean iar disfunctionalitatile aparute in sistem se datoreaza in mare parte acestui aspect birocratic-administrativ perimat.
In Romania, mediul rural nu va disparea. Tocmai de aceea este necesar ca Romania, aderata la Uniunea Europeana, sa ofere sanse egale de dezvoltare si pentru populatia din mediul rural. Siguranta alimentara, asigurarea mijloacelor de existenta a persoanelor implicate in activitati agricole ar trebui sa devina prioritati pentru Guvern. Atitudinea de neimplicare si nepasare a autoritatilor fata de problemele agriculturii trebuie sanctionate. Din cauza incompetentei autoritatilor guvernamentale, astazi Romania este in situatia de a pierde un procent ridicat din fondurile alocate de Uniunea Europeana pentru agricultura si dezvoltare rurala. Daca situatia de fata va continua in aceeasi maniera, se va pune problema renegocierii multor cote agricole care, odata pierdute, va fi extrem de greu sa obtinem aranjamente convenabile. Chiar daca prioritatea de acum a celor aflati la putere este diferita de interesul tarii, noi avem datoria sa-i trezim din amorteala in care au intrat de mai bine de doi ani si sa le amintim ca au o responsabilitate si fata de agricultori si fata de soarta mediului rural.