Sa vina popa, cu cadelnita, ca de la gecile portocalii s-a ajuns la sumanele negre, de sub care s-au scos cutitele lungi! Nimic nu e mai crud decat bataia dintre frati, fie ei si vitregi, cand sisurile se rotesc prin aer cu amenintarea „Frate-frate, dar guvernarea e pe bani!" Se sare direct la beregati, deja curge sange, asa ca urmeaza parastasul pentru ingroparea Aliantei (DA’ de unde?!). Dar, ce-a fost ea, de fapt, nu credeti ca ar merita sa si rememoram acum, macar post-mortem? O constructie politica artificiala, sugerata si mai apoi fortata evident, contra naturii, de o asa-zisa „societate civila", subtire si rasfirata chiar inainte de obstescul sfarsit al propriei sale creatii. Se dorea cladirea unei drepte romanesti dintr-un PD care sosea din Internationala Socialista si un PNL care colaborase rodnic, vreme buna, cu PDSR si chiar cu PSD, absorbind intre timp si ApR-ul social-liberal! Cu chiu, cu vai alipirea s-a facut pana la urma, aliatii au pornit la drum si, daca e sa ne uitam cinstit, in urma, au pierdut glorios alegerile parlamentare, in fata unui PSD care remorcase PUR-ul, cu pretul a vreo 30 de fotolii parlamentare. Apoi, ca sa respectam adevarul pana la capat, a urmat un prim val de tradari. Intai l-a tradat PSD-ul pe Nastase, apoi PUR-ul a tradat PSD-ul, minoritarii UDMR au trecut ca de obicei in tabara majoritatilor, Tariceanu si liberalii l-au tradat pe Stolojan, iar Gusa l-a abandonat si pe Traian Basescu. Cert e ca la guvernare n-au mai ajuns, cum se cuvenea, castigatorii alegerilor parlamentare, ci Alianta D.A., plus tradatorii PSD-ului, dintre care numai PC-ului i s-a spus „solutia imorala". In realitate insa, intregul cvartet impins la guvernare exclusiv prin vrerea presedintelui Traian Basescu era o varianta imorala si, oricum, neconstitutionala, daca luam in calcul aceasta recunoastere tarzie, aflata acum la chiar primul punct al cercetarilor Comisiei Felix. Intre timp, si presedintele insusi a declarat public, de cel putin doua ori, ca regreta profund desemnarea lui Tariceanu ca premier, dar cum, vorba aia, mortul de la groapa nu se mai intoarce, dubla eroare era deja comisa, iar consecintele ei deveneau perfect previzibile.
Vazandu-se si in caruta si, mai ales, in teleguta, liberalii au operat rapid primele fandari spectaculoase: Tariceanu s-a ales presedinte, ca sa nu mai stea pe ghimpi in postura de interimar la PNL, iar presupusa fuziune cu PD-ul s-a spulberat ca un fum in fata unui nu hotarat al liberalilor. Si gata! Drept care a cazut, in mod firesc, si scenariul alegerilor anticipate, dupa ce Tariceanu isi anuntase, chipurile, demisia!... Abia in acest moment a realizat si presedintele Basescu ca propria sa decizie, considerata astazi profund neconstitutionala, de a inlocui la guvernare PSD-ul cu Alianta D.A., era, de fapt, trambulina de care se foloseau Calin Popescu Tariceanu si liberalii sai. Care si-au calculat atent si pasii urmatori, avand grija sa intretina mereu iluzia ca alianta portocalie, desi abia-si mai tragea sufletul, nu e chiar muribunda. Cu ajutorul ei, insa, Bogdan Olteanu a ajuns al treilea om in stat - adica, alt punct ochit, punct lovit!-, iar scorul din sondaje al Aliantei D.A. continua sa amageasca electoratul de dreapta ca stanga n-are nicio sansa. Mai mult chiar, relansarea ideii de promovare a unei legi a lustratiei si somarea publica a lui Basescu de a condamna comunismul (chit ca o facuse inaintea sa si presedintele Constantinescu!) – venite tot dinspre liberali - au fost alte sugestii parsive care-l impingeau pe seful statului nu atat spre elogiile electoratului de dreapta, cat mai ales spre inversunarea mereu mai mare a partidelor de stanga, care se simteau, in mod firesc, vizate direct. Iar daca mai adaugam aici "Raportul Tismaneanu", "Dosariada de la CNSAS" si, bineinteles, batalia cu coruptia, putem intelege mai bine ce s-a intamplat, de fapt, si cum s-a ajuns la acest amplu scandal national, de care se face responsabil, nu-i asa, exclusiv Traian Basescu! In fond, el este singurul fost comunist care a condamnat comunismul, tot el a infiintat si "Comisia Tismaneanu", cum el a cerut desecretizarea tuturor dosarelor de la CNSAS, reluarea dosarelor din revolutie si mineriade, ca si sau mai ales instrumentarea marilor cazuri de coruptie, dintre care, din pacate, nici unul n-a fost inca dovedit!
In schimb, se lateste, iata, cercul de interese din jurul presedintelui si al Cotrocenilor, de la consilieri la propriul sau frate, ca sa ne fie clar ca Omul negru e tocmai bun de suspendat. Si singurul, de altfel! In regula, sa fie suspendat si gata, dar sa vedem si ce ar trebui sa mai urmeze. Adica, in ce fel va duce lupta mai departe Cabinetul Tariceanu cu Opozitia care a trecut de partea lui si care i-a cerut guvern monocolor? Va exclude PD-ul de la guvernare? Categoric, da. Dar cu UDMR-ul, cum ramane, daca mai ramane, nu cumva s-ar pierde imediat sustinerea venita de la PRM? Tare ma tem ca da, iar daca la Justitie si Interne sunt plantati tot liberali, iar banii se impart altfel decat frateste pe la primarii si prefecturi, pentru alegerile europarlamentare programate cine stie cand, s-ar putea sa se cam supere si PSD-ul, pregatit deja sa plece in campanie. Si-apoi, ce face Tariceanu cu Comisia Tismaneanu, care trebuie sa-si corecteze si sa-si prezinte Raportul final, cum ramane cu lustratia, cu Revolutia si cu Mineriada, cu retragerea din Irak, cu americanii care debarca la Kogalniceanu, cu moldovenii care dau navala de peste Prut si cu rusii care trec conducta prin Ungaria, cu ungurii nostri chiar, le dam sau nu statutul minoritatilor cum l-ar vrea ei si, implicit, autonomia teritoriala pe criterii etnice?
Toate astea la un loc, plus problemele populatiei, mereu mai multe si mai grele, pot sta cumva pe umerii unui cabinet minoritar, monocolor, in fata unei puternice opozitii de stanga, care isi doreste revansa? Sa fim realisti, recunoscand ca o asemenea situatie nu poate fi decat provizorie si pentru scurt timp.
Oricum, pana acolo e clar ca asistam la ingroparea Aliantei si la parastasul portocaliu, ca final al unei guvernari pe care si-a
asumat-o presedintele Traian Basescu. Iar daca suntem de acord ca a facut-o neconstitutional, nu trebuie decat sa recunoasca acest lucru si liberalii, votand suspendarea sefului statului si parasind la randul lor guvernarea, pentru a face loc unui cabinet de tehnocrati. Mi se pare singura solutie viabila pentru a putea stinge cu adevarat criza politica pe care o traversam.