Centrul de Studii Strategice al Fundatiei Europene Titulescu a organizat o noua dezbatere, de aceasta data subiectul abordat fiind relatiile Romaniei cu Republica Moldova. Invitatii, politicieni de dincolo si de dincoace de Prut, fosti si actuali ambasadori, jurnalisti, studenti, au incercat sa descopere impreuna care sunt semnificatiile, importanta si implicatiile unor declaratii recente ale conducerii de la Chisinau la adresa Romaniei. Dialogul are caracter informal, tonul fiind unul prietenos dar politicos, cu respectarea regulii Chatam House. Materialul de mai jos contine cateva dintre punctele de vedere enuntate de participanti, pe parcursul celor trei ore de dezbateri.
Poate prea atenti la ceea ce se intampla in Irak sau in Coreea (fara a minimiza importanta evenimentelor ce se petrec in respectivele regiuni ale globului), poate prea dornici de a ne legitima ca membri „jucatori" ai NATO si UE, uitam sau – mai rau – neglijam cu buna stiinta ceea ce se intampla in spatiul din imediata noastra vecinatate – cel dintre Prut si Nistru. De cateva saptamani, autoritatile de la Chisinau acuza Romania de primitivism in politica externa si de amestec brutal in afacerile interne ale Republicii Moldova. Afirmatia este cel putin curioasa, in conditiile in care, in ultimii doi-trei ani, prezenta Romaniei, in spatiul cultural, social si politic al Republicii Moldova este mai mult decat modesta. Mai mult decat atat, relatiile Romaniei cu Moldova au suferit in ultimii doi ani o involutie fara precedent. Presa scrisa si audiovizuala in limba romana este aproape inexistenta dincolo de Prut; s-au ratat si se rateaza cu seninatate oportunitatile economice existente dar si ocaziile de a-l serba impreuna pe Eminescu sau pe Stefan cel Mare iar podurile de flori au devenit o amintire indepartata.
Cum s-a ajuns de la „existenta a doua state romanesti" sau de la scenariul (ce-i drept, de domeniul SF-ului) aderarii concomitente a celor doua tari la Uniunea Europeana la acuzatii de tipul „Romania pune in pericol securitatea Republicii Moldova" sau la ironii de genul „Locul capului de zimbru nu este in stomacul unei pasari de prada"? Sa fie oare atat de ingrijorate autoritatile de la Chisinau de cele peste 800.000 de cereri pentru obtinerea cetateniei romane? (Cereri care trebuie tratate de catre autoritatile romane cu maxima atentie si seriozitate, cu atat mai mult cu cat proaspetii cetateni romani nu vor poposi prea mult pe plaiuri mioritice ci vor incerca sa-si gaseasca un rost in tarile dezvoltate ale Europei. Romania nu-si poate permite luxul de a fi doar o poarta de intrare in Europa pentru niste cetateni care nu stiu mai nimic despre legile si regulile convietuirii in Uniunea Europeana dar care, beneficiind la un moment dat de cetatenia romana, ar putea aduce importante deservicii de imagine tarii noastre.) O explicatie pentru agresivitatea din declaratiile autoritatilor de la Chisinau trebuie cautata si in alta parte. Degradarea continua in ultimii ani a relatiilor dintre autoritatile de la Bucuresti si cele de la Moscova, declaratiile sfidatoare ale administratiei prezidentiale de la Bucuresti la adresa Rusiei au deranjat atat mediul politic cat si pe cel de afaceri de la Moscova. Rezultatul a fost – pe de o parte - o politica de „inghitire" a economiei Republicii Moldova de catre economia rusa (bine reprezentata prin intermediul investitiilor), conditii in care capitalul romanesc va patrunde mult mai greu decat pana acum, iar pe de alta, Moscova loveste in Romania (care si asa sufera la capitolul politica externa) prin liderii prorusi de la Chisinau. Desigur, constructia relatiilor cu Rasaritul nu este un lucru usor. Vrem sau nu sa recunoastem, avem la est de noi superputeri economice si militare. Cultivarea relatiilor cu Rusia, China, India presupune creativitate, imaginatie, rabdare, intelepciune. Beneficiile pot fi insa enorme si aici nu este vorba doar de pretul gazelor (important dealtminteri) sau de oportunitatile economice, imense si inca insuficient exploatate, existente pe piata estica, ci si de un posibil rol pe care Romania l-ar putea juca in calitate de membru al UE – cel de interfata intre partenerii europeni si tarile mai mari sau mai mici de la est de noi. Asta ca sa nu mai vorbim despre cultivarea in spirit european a unor relatii de buna vecinatate si cooperare cu Republica Moldova, despre posibilitatea de a dezamorsa in timp „bomba" numita Transnistria si, nu in ultimul rand, despre imaginea de partener serios, matur, pe care am dobandi-o in fata celorlalti membri ai Uniunii Europene.