Partidele politice par determinate sa joace dur. De aceea echipele vor fi adaptate tipului de competitie. Caci, daca acest tip de atletism electoral presupune echipe bine antrenate, doar cei cu adevarat organizati vor rezista. Valoarea individuala a
Partidele politice par determinate sa joace dur. De aceea echipele vor fi adaptate tipului de competitie. Caci, daca acest tip de atletism electoral presupune echipe bine antrenate, doar cei cu adevarat organizati vor rezista. Valoarea individuala a atletilor va fi in continuare importanta, dar sportul politic de care discutam este unul de echipa.

O data cu aminarea oficiala a alegerilor europene, o noua competitie politica a fost omologata in Romania: turneul celor cinci scrutine. Cursa cu obstacole electorale, aceasta confruntarea pune partidele in fata a doi ani si jumatate de sezon competitional. Coalitia partidelor antiprezidentiale a optat, ca alternativa la strategia exacerbarii conflictului institutional cu accente personale adoptata de Traian Basescu, la un sport de echipa. Tactica vizeaza asigurarea egalitatii de sanse intre competitori. Victoriile de etapa de pina acum ale presedintelui ar putea fi astfel relativizate. Prin conturarea unui calendar electoral strins, cu cinci alegeri in doi ani, se schiteaza o noua linie de start.

Solutia aleasa de adversarii presedintelui amina deznodamintul crizei structurale pentru 2010, dupa ultima confruntare electorala din serie - alegerile prezidentiale. In aceasta ipoteza, sirul fara sfirsit al scandalurilor politice autohtone va avea totusi un epilog. Nu a existat un start, competitia incepind intempestiv, dar intuim deja o linie de sosire.

Daca pina acum batalia de comunicare a fost adjudecata la puncte de Basescu, izolarea politica la care s-a expus si la care e condamnat si PD limiteaza libertatea de miscare a presedintelui si a partidului sau. Fara aceasta, mutarile ulterioare devin previzibile si pot fi contracarate. Or, pentru a ajunge la guvernare si a-i oferi lui Traian Basescu oportunitatea unui al doilea mandat, PD este constrins sa obtina majoritatea relativa la viitoarele alegeri parlamentare. In cursa cu obstacole ce sta sa inceapa, achizitiile de pina acum sint doar o conditie, nu si o certitudine a victoriei. Dar chiar daca PD va mentine avantajul actual, intr-o Romanie condusa si in viitorul previzibil, oricare va fi sistemul electoral, tot de guverne de coalitie, capacitatea de negociere a democratilor va fi redusa. Cu potential de coalitie volatilizat, PD nu are prea multe solutii de iesire din impas. Doar PLD, cu care ar putea eventual reface Alianta, este deschis, dar partidul lui Theodor Stolojan ramine inca un proiect. In fond, adevarata miza a aminarii alegerilor europene, ca de altfel si a echilibristicii parlamentare in vederea suspendarii presedintelui, consta in conturarea aliantelor pre si postelectorale. Alegerile europene si locale vor stabili ierarhia si vor determina cadrul negocierilor, iar pentru alegerile parlamentare se vor contura variantele de coalitii. Dar din multimea de coalitii posibile, unele nu vor putea fi niciodata realizate.

Partidele politice par determinate sa joace dur. De aceea echipele vor fi adaptate tipului de competitie. Caci, daca acest tip de atletism electoral presupune echipe bine antrenate, doar cei cu adevarat organizati vor rezista. Valoarea individuala a atletilor va fi in continuare importanta, dar sportul politic despre care discutam este unul de echipa. Si pentru ca moralul echipelor va fi crucial, lupta pentru predominanta comunicationala si pentru prezervarea electoratelor va fi fara menajamente. Optiunea pentru o competitie electorala in serial, in locul unui scenariu electoral clasic, in care alegerile europene erau aproape neutralizate, iar confruntarea se purta mai intii la nivel local, pentru distribuirea resurselor politico-administrative, iar apoi la nivel national, o data cu parlamentarele, are drept corolar regula de aur a partitocratiei: statu-quoul. Dupa aderare, reimpartirea sferelor de influenta a pus in discutie vechiul aranjament. Acesta nu mai era de la sine inteles. Lupta pentru controlul, dar mai ales pentru influentarea puterii a luat forme apocaliptice, caci o lume, cea a tranzitiei, dispare.

In aceasta dezordine aparenta, PNL cauta punctul de echilibru. Metamorfoza sa in megapartid nu a reusit. Ramas la o dimensiune modesta, fara o atitudine hegemonica, PNL este astfel pozitionat incit devine aliatul ideal al opozitiei. Daca situatia va fi doar circumstantiala ori se va transforma intr-o relatie de lunga durata, depinde de capacitatea liberalilor de a-si conserva potentialul de coalitie. Aminarea alegerilor europene, dincolo de justificarea ei formala, a schimbat configuratia spatiului politic. Confruntarea electorala va determina, la finalul cursei cu obstacole, forma viitorului sistem politic romanesc.


Despre autor:

Cotidianul

Sursa: Cotidianul


Abonează-te pe


Te-ar putea interesa si:

In lipsa unui acord scris din partea Internet Corp, puteti prelua maxim 500 de caractere din acest articol daca precizati sursa si daca inserati vizibil linkul articolului.