Ceea ce se intampla la varf in politica romaneasca este un conflict de putere intre presedinte si primul ministru. Situatia nu este inedita. Tensiuni au mai fost si intre ceilalti doi presedinti si premierii "lor". La inceput mocnite, confruntarile dintre Ion Iliescu si Petre Roman, Emil Constantinescu si Radu Vasile sau Ion Iliescu si Adrian Nastase au rabufnit pana la urma si in public. Chiar daca de fiecare data au castigat presedintii, victoriile au fost "a la Pyrus". Pretul platit a fost intotdeauna mare si au fost afectate nu numai persoanele implicate si partidele lor, ci clasa politica in ansamblul ei. Mineriada din septembrie 1991, scandalurile, ca si circul de azi, "in direct si la ora de varf", nu fac decat sa scarbeasca un electorat care oricum are o constiinta civica si un nivel politic ce lasa mult loc pentru mai bine.
Mi se pare uluitor ca scandalurile vin si trec, iar pagubitul, clasa politica, nu ia masuri ca sa evite repetarea istoriei. Pentru ca lucrurile nu se rezolva tratand efectul, respectiv schimband premierul, ci eliminand cauza. Iar cauza rezida in constitutie, care prevede o putere executiva bicefala.
Romania este o republica care nu-i nici prezidentiala si nici parlamentara. Originalitatile "tinerei noastre democratii", cum ii placea s-o numeasca primul ei beneficiar, Ion Iliescu, ne-au costat destul si ar trebui sa renuntam la ele. In Uniunea Europeana, unde tocmai am fost acceptati, cu exceptia Frantei, toate statele sunt fie monarhii constitutionale, fie republici parlamentare. Romania trebuie sa se hotarasca si sa fie ori una, ori alta. Dupa parerea mea, o tara atat de evident marcata de sechelele regimului totalitar ar trebui sa opteze pentru republica parlamentara. Republica prezidentiala concentreaza prea multa putere in mainile unui singur om (presedintele), iar riscul de a avea parte de derapaje autocrate ar fi prea mare.
Tema votului uninominal
Pana si Traian Basescu a admis o data (o singura data!), pe la inceputurile mandatului sau, necesitatea clarificarii raporturilor de forte prin modificari constitutionale. Din pacate, astazi, cand conflictul presedinte-premier depaseste nu numai limitele bunului simt, ci chiar si pe cele ale imaginatiei, in loc sa reia subiectul, presedintele lanseaza in mod diversionist tema votului uninominal. S-a creat impresia ca acesta va curata clasa politica, o va improspata si va rezolva astfel toate problemele. Sunt de acord ca votul uninominal va fi un pas spre mai bine, dar maniera in care este purtata dezbaterea indica implicarea papusarilor din serviciile secrete, direct interesati in conservarea puterilor presedintelui. De ce? Pentru ca relatia lor cu presedintele este una privilegiata: el ii numeste sau revoca si din aceasta cauza ei au influentat intotdeauna alegerea presedintelui. Nici unul dintre presedintii post-decembristi nu a fost ales fara sustinerea serviciilor noastre secrete, iar eu cred ca alternantele la varful puterii au fost chiar initiate de ele. Consiliul Suprem de Aparare a tarii este guvernul lor, chiar daca ii cuprinde si pe primul ministru, pe ministrul de finante si pe cel de externe. Stapanind informatia, controland prin ofiteri acoperiti institutiile statului si influentand mediile de informare in masa, CSAT reprezinta o forta. Este nefiresc si chiar contraproductiv ca aceasta forta sa se manifeste in paralel cu Guvernul in loc sa fie parte componenta a sa. In acest fel activitatea Executivului ar fi mai eficienta, iar serviciile ar fi mai direct supuse controlului parlamentar.
Eliminarea caracterului bicefal al puterii
Tentativa (demagogica!) de suspendare din functie a presedintelui a evidentiat un posibil blocaj de autoritate in relatia presedinte-parlament, pentru ca ambele parti au in spate voturile noastre. Insusi resentimentarul sef al comisiei parlamentare special create a admis ca presedintele nu poate fi obligat sa vina la audieri. Intr-o republica parlamentara, parlamentul este suveran, iar omul forte, respectiv primul ministru, nu-l poate ignora.
Daca nu ar fi fost in mod artificial si in scop diversionist intretinuta, dezbaterea publica ar fi trebuit sa se mute deja, de la tema votului uninominal, care are oricum o sustinere majoritara, la eliminarea caracterului bicefal al puterii executive prin modificarea constitutiei. Parlamentara sau prezidentiala, republica romaneasca trebuie sa aleaga transant. Orice alta dezbatere este initiata pentru a deturna atentia publicului de la problema reala si - implicit - de la solutia corecta. Mi se par convingatoare argumentele in favoarea variantei parlamentare, iar prelungirea discutiilor pe tema votului uninominal nu face altceva decat sa confirme caracterul diversionist al abordarii. Pentru ca in acest moment, dupa ce si i-a ridicat pe toti in cap, presedintele nu poate fi deloc sigur ca ar putea impune varianta prezidentiala. Dar, cine stie, poate ca Traian Basescu nici nu vrea...