Ar trebui sa ma bucur ca tot ceea ce ziarul nostru a anticipat saptamana trecuta s-a confirmat punct cu punct si ca, iata, premierul Tariceanu urmeaza intocmai linia ceruta de trio-ul PSD-PRM-PC, anuntand deja amanarea alegerilor europarlamentare. In aceste conditii, cu siguranta ca Opozitia merita felicitari pentru felul in care reuseste sa impuna si calendarul politic al Guvernului Tariceanu si chiar propria conduita a premierului, in raport cu aliatii sai portocalii si cu seful sau ierarhic, care ramane, totusi, presedintele Basescu. Ma tem, insa, ca in aceasta ciudata rasturnare de situatie nu prea exista motive de bucurie pentru orice roman cu scaun la cap. Sigur, intotdeauna e de dorit ca unei puteri ambitioase, care se doreste si autoritara, sa-i fie opusa o forta de opozitie cat mai activa si mai redutabila. Cand, insa, aceasta forta reuseste sa impuna agenda guvernamentala si parlamentara, solutia logica si democratica nu poate fi decat una singura: rocada! Cu alte cuvinte, daca Guvernul Tariceanu a ajuns in acest punct, pe care premierul insusi il confirma prin pozitiile si deciziile sale, solutia nu poate fi doar excluderea PD-ului din Cabinet, ci trecerea intregii coalitii in opozitie si venirea la guvernare a celorlalti. In fond, sa nu uitam, alegerile parlamentare au fost castigate de PSD-PUR, iar accederea la Palatul Victoria a aliantei PNL-PD a devenit posibila doar prin vointa presedintelui Basescu si in baza propriului sau program electoral. Cum tot el „a santajat" PC si UDMR sa vina la guvernare, de unde maghiarii n-au plecat nici astazi, iar conservatorii doar au mimat ca se retrag. In momentul de fata, insa, cei pe care Traian Basescu i-a adus la putere, in frunte chiar cu premierul Tariceanu, nu numai ca n-au reusit sa concretizeze urarea prezidentiala „Sa traiti bine!", dar au si ajuns sa se considere de drept acolo, ba chiar gata sa-si asume exclusiv gospodarirea Romaniei sub culorile liberale! Devine o gluma sinistra ca PNL-ul, prabusit la numai 18%, sa creada ca ar putea conduce tara de unul singur sau cu sprijinul... Opozitiei PSD-PRM-PC. Daca am ajunge la o asemenea secventa politica, pur damboviteana, guvernul liberal ar fi constrans la masuri eminamente de stanga, iar Tariceanu insusi si-ar pune singur capul in streang. Sigur, de-a lungul istoriei noastre, s-a mai vorbit despre „liberalii rosii", iar daca privim astazi spre culoarea ELDR, unde Tariceanu este vicepresedinte, vom constata ca se afla tot la centru-stanga, asa ca nici n-ar fi ceva de mirare. Cu conditia ca Tariceanu si PNL sa-si asume public aceasta orientare, asupra careia Valeriu Stoica a atras atentia de foarte multa vreme. In acelasi timp, premierul si partidul sau vor trebui sa oficializeze, in sfarsit, colaborarea directa si stransa pe care o are cu PSD, PRM si PC in batalia sa deschisa cu PD-ul si cu presedintele Basescu. Gata cu ascunsul dupa deget, cu jumatatile de masura si cu ametitul Aliantei DA! Se joaca pe fata, cu cartile pe masa, iar cartile le da de data asta Opozitia. Problema e ca Tariceanu pare sa fi tras un Pacalici.