Ziarele mici in perioada interbelica

In afara de ziarele de mare tiraj, care, asa cum s-a vazut, erau totodata si mari intreprinderi economice, existau, in interbelic, numeroase cotidiane cu un numar mic de pagini si de exemplare. Parte din acestea erau citite in redactii, in cabinete ministeriale sau in cercuri restranse.
Un asemenea cotidian a fost "Facla", aparut initial in 1910 - si condus de N.D. Cocea, a carui directie va fi preluata de poetul avangardist Ion Vinea in perioada 1930-1940. Gazeta avea numai patru pagini, salariile redactorilor, foarte putini, erau modeste, ca si tirajul foii. Redactia se afla in fieful presei de stanga, pe Strada Sarindar, deasupra actualei administratii a Teatrului Mic. Intrucat in "Facla" interbelica s-au purtat numeroase polemici literare - celebra fiind aceea dintre Tudor Arghezi si Ion Barbu - si intrucat au colaborat la ea multi scriitori, a fost si o gazeta adesea evocata de memorialisti. Incepand cu prim-redactorul ei, N. Carandino.
Biografia acestuia ne instruieste si asupra formatiei unui gazetar interbelic. Nascut in 1905 la Braila, N. Carandino a studiat mai intai Dreptul la Bucuresti, dupa care a petrecut doi ani la Paris, ceea ce a constituit pentru el un prilej de a invata impecabil franceza si a se familiariza cu presa locului, la care a si colaborat sporadic. Intors acasa, a incercat sa practice avocatura, consacrandu-se insa apoi integral gazetariei. Pe vremea aceea, chiar si un cotidian ca "Facla", elitist i-am putea spune, se supunea legilor pietei: "Factorul esential era atunci, in presa, <<stirea>>, in consecinta viteza. Totul se desfasura in spiritul unei continue si amarnice concurente. (...) Actualitatea trebuie sa fie servita trufanda cititorului, avid de senzational si inedit." (N. Carandino).
Presa cotidiana practica pe vremuri, chiar pe pagina intai, o specie disparuta astazi: "cursivul", ilustrata de publicisti si de scriitori care faceau publicistica. "Cursivul", denumit astfel dupa litera tipografica cu care se culegea, se situa la confluenta dintre literatura si gazetarie. Mai scurt decat un editorial, "cursivul" isi avea specialistii sai. Arghezi l-a practicat pe scara larga, dandu-i insa o dimensiune si o denumire proprie: tableta.
La "Facla" si la alte cotidiane fara tiraj, cu resurse mici, colaboratorii nu erau platiti. Aveau insa libertatea sa-si exprime nestingherit parerile proprii, ceea ce nu puteau face intotdeauna marile ziare, unde existau interese specifice (economice, ideologice, politice) sau o "linie" care trebuia urmata.
Gazetele lui Grigore Gafencu
Grigore Gafencu, fost ministru de Externe, ambasador la Moscova si, in cele din urma, cea mai reprezentativa figura a Exilului romanesc din perioada 1947-1957, a condus doua ziare: "Timpul" (1937-1946), respectiv "Argus" (1924-1938). Acesta din urma purta titlul de "Organ zilnic al comertului, industriei si finantei". Era o gazeta cu un domeniu aparte, care nu excludea colaboratori din lumea culturii, cum a fost poetul Constant Tonegaru. "Timpul" si "Argus" au consacrat un personaj, mostenit de la "Epoca", pe cronicarul lingvistic Timoleon Pisani, trecut apoi la "Universul", un purist, caracterizat de Carandino drept "grec dogmatic, neiertator si omniscient", care se ocupa cu vanarea greselilor de limba din ziare.
Cu putin inainte de moarte, Grigore Gafencu a facut, in 1957, la Geneva, aceasta marturisire, care-i un prinos adus meseriei de ziarist: "Precum toti cei care si-au urmarit si dezvoltat in viata publica o cariera, si eu am incercat diferite profesiuni. Am ramas insa credincios de la inceput pana la sfarsit doar jurnalist. (...) Am fost insa si imi recunosc numai meritul de a fi un jurnalist. Iar aceasta este, dupa cum stiti, chiar opusul diplomatiei".
Duelurile
In presa interbelica, santajul nu l-au practicat numai gazetarii verosi, ci si intelectualii si scriitorii. Poetul Sandu Tudor si prozatorul Zaharia Stancu, cel dintai director al ziarului "Credinta", au facut obiectul unui proces si santaj, primul alegandu-se cu doua saptamani petrecute la inchisoarea Vacaresti. Cum ziarul "Credinta" practica si calomnia, care nu se pedepsea decat formal la vremea respectiva (anul 1934), sentintele prescriindu-se din doi in doi ani, Petru Comarnescu l-a provocat la duel pe Zaharia Stancu, trimitandu-i martori in acest scop. Duelul nu a avut insa loc, Comarnescu obtinand satisfactia pe care o dorea. In acelasi context, Mircea Vulcanescu, care cantarea peste 130 de kilograme, neincrezator in demersurile juridice, s-a dus la redactia ziarului "Credinta" si i-a tras o bataie lui Sandu Tudor, care insinuase ca in cadrul Asociatiei culturale "Criterion" ar exista invertiti ("Cavalerii de Curlanda"). O provocare la duel va mai cunoaste lumea culturala romaneasca in anul 1941, cand, in revista clujeana "Dacia", poetul si eseistul Dan Botta il acuza pe Lucian Blaga de plagiat, invinuire dezvoltata apoi pe larg in brosura "Cazul Blaga" tiparita in acelasi an. Dan Botta i-a trimis martori pentru duel lui Blaga, insa filosoful s-a recuzat.
Initiative culturale
Cotidianele interbelice mai putin cunoscute aveau adesea frumoase initiative culturale. Astfel, in 1929, dupa aparitia romanului "Craii de Curtea de Veche" de Mateiu I. Caragiale, in ziarul "Ultima ora", condus de Mihaela Catargi, a aparut pe o pagina intreaga, ilustrata cu fotografii, un reportaj consacrat intalnirii autorului cu un grup de tineri intelectuali dintre care mai traieste astazi doar scriitorul Barbu Brezianu. Intalnirea a avut loc la domiciliul lui Petru Comarnescu din Strada Icoanei nr. 9.
Un alt demers similar, concretizat tot printr-un reportaj in "Ultima ora", a fost o vizita plina de pietate la locuinta dramaturgului Alexandru Davila (foto). Arsavir Acterian, care i-a insotit acolo pe Barbu Brezianu si Petru Comarnescu, povesteste ca dramaturgul, care fusese la vremea sa un arbitru al elegantei, batran, acum paralizat, tintuit intr-un scaun si complet uitat, "locuia intr-un cartier izolat, linistit, intr-o odaie din subsol, unde coborai printr-un chepeng pe o scara ca o pivnita".n

---

Despre autor: