La numai doua saptamani dupa ce premierul propovaduia investitorilor japonezi efectul cotei unice asupra investitorilor, iata ca la Bucuresti, elegant, emisarul FMI, Emmanuel van der Mensbrugghe, ne transmite ca nu ne mai putem permite sa mentinem o rata de impozitare unica de 16 la suta.
Foarte interesanta pozitia Fondului Monetar International si mai ales interesant mesajul oficialului misiunii. "Nu cota unica este problema ci, mai degraba, nivelul ei. Mai multe tari din Uniunea Europeana au adoptat cota unica, insa impozitele practicate de acestea sunt mai mari decat in Romania". Iata ca Emmanuel van der Mensbrugghe a spus totul si, sincer, nici macar nu mai trebuia sa argumenteze. Ne-a trimis direct la modelul lituanian care prevede o cota unica de impozitare de 33 la suta.
Legatura dintre cota unica si UE, subliniata de reprezentantul FMI, nu este intamplatoare. Sa ne amintim ca ultimul acord de asistenta precautionara incheiat cu Fondul, acord care a fost denuntat din cauza prevederilor fiscale si a constructiei bugetare din Romania, a fost cerut ca "garantie" inaintea aderarii de catre Uniunea Europeana. Sa ne mai amintim ca in luna februarie anul trecut, comisarul pentru Afaceri Economice si Financiare, Joaquin Almunia, declara raspicat ca stabilirea cotei unice la un nivel redus de 16 procente nu a fost o masura buna. Acelasi oficial avertiza ca Romania va avea dificultati daca nivelul de colectare si cel al taxelor nu vor fi puse in acord cu necesarul de venituri la buget. Tot atunci a lansat propunerea cresterii taxelor (ori marirea cotei, ori majorarea TVA) la un nivel care, spunea domnia sa, sa asigure Romaniei un grad mai ridicat de venituri la buget. Exact aceleasi lucruri le reclama oficialii FMI sositi la Bucuresti si de aici legatura dintre cota unica si UE.
Chiar daca suveranitatea fiscala a fiecarui stat reprezinta o caracteristica a Uniunii, Romania, dupa integrare, nu trebuie sa se amageasca singura ca nu vor exista presiuni asupra Guvernului. Aceasta deoarece tarile Uniunii de unde se observa relocarea spre est a unitatilor de productie si a fluxurilor investitionale nu vor tolera si vor reclama ceea ce ei numesc "dumping-ul" fiscal practicat prin nivelul cotei unice. Acest lucru traduce fidel expresia lui van der Mensbrugghe prin care sublinia ca nu cota unica este problema, ci cele 16 procente. O alta demonstratie a perceptiei UE, mai precis a unor tari membre, o regasim in declaratia ministrului de Finante german, Peer Steinbrueck. "Noile tari trebuie sa isi mareasca taxele pentru a nu face o concurenta neloiala tarilor cu taxe mai mari. Este inacceptabil ca unele tari sa ceara mai mult de la bugetul UE si totusi sa refuze sa isi imbunatateasca baza fiscala. Aceasta nu are nimic de a face cu competitia corecta si reprezinta o povara pentru locurile de munca germane". Acum relatia este directa. Romania a devenit tara membra a Uniunii Europene, plateste contributii la bugetul european si mai ales beneficiaza de fonduri comunitare.
Cinstit, atent cu buzunarul meu, nu sunt pentru cresterea cotei unice de impozitare, nici pentru majorarea TVA, si ca mine sunt multi. La fel nici intreprinzatorii nu vor aplauda frenetic daca masurile cerute de UE prin emisarul Fondului Monetar International vor fi puse in practica. Insa, la fel de cinstit, ne putem intreba daca actualul sistem economic isi permite aceasta "generozitate" fiscala. Desigur ca se pot arata cifre (cresterea incasarilor bugetare, cresterea investitiilor straine etc.) care sa demonstreze avantajele cotei unice insa, repet, putem rezista cu venituri bugetare sub 35 la suta din veniturile tarilor membre ale UE? Si pun aceste intrebari deoarece analiza rece a fenomenului, mai ales in perspectiva, nu inclina balanta argumentelor in favoarea Executivului de la Bucuresti.
Mai ales cand insusi ministrul Finantelor, Sebastian Vladescu, are dubii. Plastic dar usor macabru, domnia sa afirma anul trecut urmatoarele: "Economia romaneasca are in continuare probleme, dar aceste probleme au fost identificate, si exista un acord, impreuna cu partenerii nostri din Fondul Monetar International si cu cei din Comisia Europeana, asupra politicilor pe care trebuie sa le urmam. Stim ca avem glicemia ridicata, dar exista medicamente. Nu este o tragedie, nu murim maine de diabet". Dar putem "muri" peste cateva zile? Este o intrebare, caci daca ai "diabet" medicul recomanda a€žregim" fie el si fiscal ca sa o mai poti duce fara sa-ti lasi "mostenitorii" cu datorii. Acesta este si motivul pentru care am indoieli privind viitorul acestui sistem in conditiile in care Romania, ca tara a Uniunii, trebuie sa faca investitii majore pentru a-si imbunatati performantele si de a sustine sectorul public, in special educatia si sanatatea, sectoare prioritare. Si aici pot fi contrat primind drept argument investitiile straine atrase datorita nivelului scazut de fiscalitate si care vor sustine financiar constructiile bugetare destinate acestor investitii. Un punct de vedere care, totusi, nu are sustinere totala. De pilda economistul-sef al Bancii Nationale, Valentin Lazea, are temeri. "Investitorii care astazi aplauda facilitatile fiscale, maine vor fugi pentru ca nu vor mai avea forta de munca pregatita la standardele impuse de nivelul dezvoltarii tehnologice" - sublinia Valentin Lazea. Sunt teme de discutii si mai ales de analiza.
Delegatia Fondului Monetar International a adus la Bucuresti un mesaj care pare venit de la Bruxelles.