Stam de vorba cu parintele Arhimandrit Ieronim Cretu, sufletul lucrarilor bisericii de la Jerichon, biserica romaneasca de o rara frumusete.
- Cand si in ce conditii a inceput constructia acestui asezamant?
- Pregatirile pentru constructie au durat circa cinci ani de zile, pentru ca au trebuit reglementate toate problemele legate de terenuri si cele legate de planuri si pregatirea santierului. Temelia bisericii a fost asezata in ziua de Sf. Dumitru, patronul Bucurestilor, in anul 1999.
- Cu ce ganduri ati initiat aceasta constructie, chintesenta a spiritualitatii romanesti?
- Am urmat unele ganduri mai vechi, ale unor crestini romani asezati aici prin 1930, si ale unuia dintre inaintasii mei, arhimandritul Victorin Ursache, viitorul arhiepiscop al romanilor din America. Acest lucru a fost posibil dupa 1989, in contextul in care PF Patriarh Teoctist a hotarat sa dea amploarea cuvenita pelerinajelor la Locurile Sfinte, ca mijloc de imbogatire spirituala a romanilor. Este un loc de rugaciune si un loc pe care se sprijina pelerinajul romanesc, pentru ca asezamantul de la Ierusalim, construit intre 1935 si 1938 din dorinta patriarhului Miron Cristea, este foarte frumos si bine plasat, insa nu atat de generos ca spatiu, drept pentru care era necesara ridicarea unui asezamant la Jerichon care sa poata primi un numar mai mare de pelerini. Acest lucru a devenit posibil si l-am conceput ca un proiect jubiliar, era in ajunul anului sfant 2000 si s-a conturat ca o rugaciune a poporului roman, o rugaciune de recunostinta si preamarire, cu ocazia sarbatoririi a 2000 de ani de la sosirea in lume a Cuvantului lui Dumnezeu.
- Puteti sa faceti o retrospectiva a celor care si-au adus concursul la realizarea acestei minuni de arhitectura ortodoxa romaneasca?
- De la constructiile din caramida nearsa pe care le-au ridicat familia Samoila si arhimandritul Victorin Ursache, pe un teren de patru ori mai mic ca actualul amplasament si pana la asezamantul de astazi, au fost etape insemnate. Consemnam si o initiativa a lui Ilarion Argatu, arhimandritul de la Sf. Manastire Cernica, initiativa care nu s-a concretizat, insa, la vremea respectiva. Proiectul actual este realizat in cooperare cu doi inimosi crestini din Elvetia, doamna Ioana Lancranjan Popescu si sotul ei si profesorul Sorin Ilie Vasilescu de la Universitatea de Arhitectura si Urbanism din Bucuresti, impreuna cu unul din talentatii sai colaboratori, Horia Gabris. Un sprijin financiar important l-am primit si din partea guvernului actual al Romaniei. Ne-am inspirat, pe de o parte, din arhitectura romaneasca, dar in acelasi timp si din contemporaneitate. Am inceput constructia, efectiv, la 1 iulie 1999, cand am pus temelia paraclisului, bibliotecii si celorlalte cladiri de pe latura de apus.
- Suntem in 2007. Ce mai aveti de facut, pentru a incheia aceasta opera de arta?
- Acum lucram in special la finisaje. Suntem preocupati de marirea spatiului de protectie din jurul asezamantului - o gradina de curmali, portocali si alti pomi exotici si locali - si in afara de aceasta preocupare, trebuie sa lucram la finisaje, iar pasul urmator va fi al dotarilor interioare. Am avut sprijin in special din partea guvernului Tariceanu, cred ca prin eforturile noastre, impreuna cu enoriasii, pelerinii si ajutorul de la buget, ne putem apropia de incheierea finisajelor in cursul acestui an.
- Cine ar putea sa ajute la incheierea lucrarilor acestui lacas sfant?
- As fi foarte bucuros ca oameni cu stare sa participe la aceasta ctitorie romaneasca. Cei care au reactionat imediat au fost, insa, oamenii obisnuiti. Invitatia ramane deschisa, totusi, celor care au dare de mana, pentru ca firele de nisip nu se strang cu usurinta.
- Ce sperati sa realizati cu ajutorul acestei "inimi" romanesti?
- Sperantele sunt insemnate, in primul rand asezamantul de la Jerichon completeaza o nevoie stringenta, aceea de stagiu pentru gazduit pelerini. In anul in care am pus temelia casei de pelerini, am avut un prim grup care a stat in subsolul asezamantului, restul fiind in constructie, ei au venit de la Brasov cu autobuzele si au fost primii pelerini care au binecuvantat acest asezamant. Anul acesta, am avut un al doilea grup de pelerini – avem deja spatii semipregatite - multe incaperi nu au inca usi, am montat usi din placaj pana le vom primi pe cele definitive. etc. De asemenea, am oferit hrana si i-am indrumat spre locurile sfinte. Acest al doilea grup a fost un adevarat "arc in timp" iar pentru luna viitoare asteptam un pelerinaj organizat de biserica Sf. Ioan Rusu din Bucuresti, si unul organizat de Ioan Lupu de la Suceava. Finisarea si dotarea asezamantului devin o prioritate presanta.
- Sa speram ca toate ecourile noastre vor rezona in sufletele celor care vor sa ajute la incheierea acestei lucrari...
- Asezamantul de la Jerichon este situat la un pas spre cetatea Ierusalimului si de celelalte locuri sfinte si se poate vorbi despre o ascensiune sufleteasca pe care o traiesc pelerinii care se intorc acasa si pe care acestia le-o impartasesc si celorlalti. Locul in care s-a petrecut minunea vindecarii orbului este locul unde oamenii incep sa vada lumina Imparatiei lui Dumnezeu. Multumesc conducerii ziarului "Cronica Romana" pentru gestul crestinesc de a aduce la cunostinta romanilor existenta acestui sfant lacas precum si eforturile depuse de-a lungul anilor pentru a-l finaliza. In apropierea sfintelor sarbatori de Paste, doresc poporului roman numai bine si transmit un gand de binecuvantare, de aici, din incinta acestui sfant lacas de la Jerichon.