Este evident ca echipa patronata de Gigi Becali trece printr-o prelungita „pasa" proasta. Exista o solutie la aceasta: sa ii mearga si mai prost. Si una, si alta se incadreaza, in ordine politica, la categoria „vesti bune".

Gheorghe Hagi - antrenor principal la Steaua - este solutia cea mai des invocata in presa pentru ca actuala campioana a Romaniei sa depaseasca inceputul de an nefast. Plus, eventual, daca se va semna un acord de pace intre veri, Gheorghe Popescu, manager la acelasi club. Ma grabesc sa spun ca, din punctul meu de vedere, solutia ideala il exclude pe Gh. Popescu; cred ca Hagi e suficient.

Gheorghe Hagi a fost un jucator iesit din comun, dar si un antrenor mediocru. Intre Hagi si ideea de antrenor modern si eficient sint contradictii aproape ireconciliabile. Singurele sale performante ca antrenor sint obtinute inertial, ca urmare a unor mosteniri. Ca nota comuna: echipele antrenate de Hagi au avut nevoie de un antrenor-constructor; din pacate pentru ele, au avut parte doar de un trainer isteric, depasit de situatii si mereu dispus sa se lamenteze si sa arunce vina pe altii. Avind un antrenor-loser, oastea „Razboinicului luminii" ar arata, e drept, altfel - mult mai jalnica decit e acum. Cu toate acestea, eventuala venire a lui Hagi la Steaua ar putea avea si efecte neasteptate, dar dorite.

Hagi-antrenor reprezinta garantia esecului. Poate ca pare o dovada de naivitate, insa, din punctul meu de vedere, de esecuri la vedere are nevoie politicianul Gigi Becali pentru a fi dezumflat. Accept ca ascensiunea politica a lui Becali s-a desprins de fotbal, cel care i-a fost, cum el insusi o recunoaste, o rampa de lansare perfecta, dar nu sint inca dispus sa fiu de acord ca e o fatalitate sa avem un politician de prim-plan cum e exoticul personaj. Mi se pare rusinos si, de aceea, cred ca inventarierea unui numar cit mai consistent de esecuri in dreptul lui Gigi Becali reprezinta una dintre solutiile rationale la aceasta neasteptata, dar teribila ecuatie politica provocata de patronul Stelei.

Pentru noul star politic in ascensiune nu a venit inca momentul, asa cum e acum cazul cu Vadim Tudor, in care rostirea numelui sau sa provoace, pentru majoritate, un izbavitor hohot de ris. Nu pamfletul este solutia cea mai eficienta pentru aceasta etapa, in cazul lui Becali. Contraperformantele repetate sint insa un dusman redutabil pentru cel care pretinde ca e „atletul lui Dumnezeu" (pentru campionatul national numit Romania). Esecurile se infig direct in miezul putred al unei asemenea entitati politice cum este Becali. De aceea, venirea lui Hagi la Steaua merita sa fie incurajata. Poate fi un inceput; un bun inceput pentru indiguirea acestui personaj care s-a sustras mai multor tentative clasice de a fi izolat. In plus, un Becali chinuit de o infringere e in sine un spectacol: grotesc, cu audienta mare garantata si care nu lasa loc de iluzii in privinta „subiectului".