China. A fost martea neagra. Bursa chineza a scazut intr-o singura sedinta cu mai bine de 9 la suta. Este cea mai mare cadere din ultimii 10 ani a bursei din Shanghai. Pur si simplu, 140 de miliarde de dolari (echivalentul PIB-ului Romaniei) s-au evaporat din bursa in cateva ore. Cine pierde? Cine nu e atent. Cine castiga? Cine e foarte atent. Cine a privit evolutia bursei chineze a observat ca, anul trecut, cresterea a fost de peste 120 la suta. Si inca vreo 20 la suta in primele 2 luni ale anului 2007. Asa ca a aparut imediat contraargumentul: o corectie era necesara. Ce a generat corectia? O declaratie potrivit careia statul chinez va forma o comisie pentru a verifica legalitatea banilor investiti in bursa, stiut fiind faptul ca, in China, este interzis sa te imprumuti la banca pentru a cumpara actiuni.
Pe vremuri se spunea despre Rusia ca atunci cand <
Japonia. Luna trecuta, banca centrala a Japoniei a decis sa scumpeasca creditul in yeni, prin majorarea dobanzii semnal de la o valoare aproape zero (0,25%) pana la 0,5 %. Nu e mult, dar e un semnal pentru cei care obisnuiau sa se imprumute ieftin in yeni, si sa plaseze banii la dobanda mai avantajoasa (Statele Unite - 5,25 %, Uniunea Europeana - 3,5 %, si, de ce nu - Romania - pana de curand 8,75%). Acest fenomen se numeste carry trade. Dar, precum China, si Japonia da semnale. Si zvarcolirile de pe plan international au condus, in numai o saptamana, la o scumpire a yenului cu 3 procente fata de euro si dolar. Cea mai mare din ultimele 8 luni. Practic, cei care s-au imprumutat in yeni, acum trebuie sa restituie, pe langa dobanda, si diferenta de curs, pentru ca vor achizitiona yenul la un pret mai mare pentru returnarea imprumutului. Iar supracererea de yeni, pe de alta parte, are ca efect tocmai intarirea monedei japoneze.
Greenspan. Fostul presedinte al Rezervei Federale Americane. A fost de ajuns sa pronunte la o conferinta ca: "este probabil, nu neaparat si posibil, ca in a doua parte a anului 2007, economia americana sa intre in recesiune". Asta nu inseamna neaparat scadere, ci, pur si simplu, ca economia sa nu mai creasca. Greenspan a formulat si argumente: "daca privim ratele de profit ale companiilor americane, vom observa ca acestea s-au plafonat, ceea ce ne conduce la ideea ca am ajuns la faza de maturitate a ciclului de crestere economica". Dupa declaratia lui Greenspan, cumulat cu efectul chinez, piata americana a scazut puternic. Ceea ce i-a facut pe analisti sa se intrebe: este inca Greenspan la butoane? Greenspan - "Maestrul" il provoca pe Bernanke - "Profesorul", asa au interpretat unii analisti americani situatia in care a fost pus actualul sef al rezervei federale americane, Ben Bernanke. Si totusi, prin discurs, Bernanke a reusit sa calmeze pietele.
Si, din nou, China. Este statul cu cea mai mare populatie din lume: 1,3 miliarde de locuitori. Oricat de mica ar fi o problema, daca ea este multiplicata cu 1,3 miliarde, atunci devine o problema foarte mare. Oricat de puternica ar fi din punct de vedere financiar, daca puterea financiara este impartita la 1,3 miliarde, media pe cap de locuitor scade foarte mult. Asa ca, pentru rezolvarea problemelor a 1,3 miliarde de locuitori, China se poate baza doar pe propriile puteri. Asa ca nu trebuie sa surprinda pe nimeni anuntul guvernului Chinei catre lume: "China este o tara mare, in curs de dezvoltare. Dezvoltarea Chinei nu poate si nu trebuie sa fie dependenta de tarile straine, ci trebuie sa se bazeze doar pe propriile puteri".
Din 1978 si pana in 2005, produsul intern brut al Chinei s-a majorat de peste 10 ori; de la 216,5 miliarde dolari pana la 2.230 de miliarde dolari, cu o rata medie de crestere de 9,6 la suta in ultimii 27 de ani. Acum, ca si produs intern brut, China se afla pe locul 4 in lume. Tocmai a depasit Marea Britanie.
Totalul exporturilor si importurilor Chinei s-a majorat de 67 de ori din 1978 - anul in care statul chinez a demarat reforma economica - si pana in 2005. Importurile si exporturile s-au majorat de la numai 20,6 de miliarde de dolari, la 1.420 de miliarde de dolari - ceea ce a transformat China in cea de-a treia mare putere comerciala a lumii.
Ritmul chinez? Ametitor. Spre exemplu, in 2005, China consuma 47 la suta din productia de ciment a lumii, 37% din productia de bumbac, 30% din productia de carbune, 26% din cea de otel, 21% din aluminiul produs pe plan mondial, 20% din cuprul mondial si 8% din productia mondiala de petrol. China a devenit un indicator urias al economiei mondiale. Tot ceea ce cumpara China se scumpeste, iar ceea ce vinde China, se ieftineste. Saptamana trecuta, China a vandut actiuni. Iar ceea ce a facut China, au facut si americanii. Si europenii. Pretul actiunilor a scazut in China, la fel si in America, identic si in Europa.
Nu este prima data. Va mai propun un exemplu: rezerva valutara. Aceasta a crescut, din 1978 si pana acum, de 6.000 de ori. In 1978, rezerva valutara a Chinei era de 167 milioane dolari. 28 de ani mai tarziu, ea s-a cifrat la 1.000 de miliarde dolari. Adica, cu banii acestia, chinezii ar putea sa sustina economia romaneasca fara ca noi sa mai producem nimic timp de 8 ani.
Anul trecut, a fost de ajuns o singura propozitie pentru ca dolarul sa piarda instantaneu aproape 2 la suta din valoare. Un viceguvernator chinez a declarat intr-o conferinta ca, poate, ar fi momentul ca rezerva valutara sa se bazeze mai putin pe dolari. Va dati seama ce ar fi insemnat pentru moneda americana ca banca centrala chineza sa vanda repede 100-200 de miliarde de dolari?
Si atunci, cine se afla la butoanele economiei mondiale? Americanii? Poate pe termen scurt. Japonezii? Poate pe termen mediu. Chinezii? Poate pe termen scurt, mediu si lung. Si mai e si India, iar Rusia a dat semne puternice de revenire.
