"In mijlocul dificultăților se află ocaziile vaforabile"Albert Einstein Viena, 22 martie 2006, orele 18,00 - 19,30. The 2006 European IST Prize Awards Ceremony in Palatul Hofburg-Marmorsaal. Aici, proiectul « Early Warning System for Strong Earthquakes » al echipei romane, condus de prof. dr. ing.Gh.Mărmureanu, a fost premiat impreună cu alte 20 de proiecte, nominalizate și prezentate in fața publicului academic și de afaceri european ; ceremonia a fost transmisă, direct, prin satelit in toate tările europene, fiind onorată de prezența dl.Hubert Gorbach, Vice Chancellor al Republicii Austria, a dnei Viviane Reding, membru al Comisiei Europene și a prof.Herbert Mang, președintele Academiei de Stiințe din Austria. Sistemul de avertizare seismicǎ, in timp real, pentru obiective industriale este o realizare unicat a cercetǎrii științifice romanești și din Europa, cu un puternic impact in randul populației. Sistemul a facut obiectul unui proiect IST (Information Society Technologies) și din cele 263 proiecte inaintate la Bruxelles, au fost nominalizate 20 la « Nominees for the 2006 European IST Grand Prize ». In perioada 30 nov- 01 dec.2005, echipa formată din prof. dr. ing. Gh.Marmureanu, drd.ing.Constantin Ionescu, drd.fiz.Alexandru Mărmureanu și ing. Adrian Grigore-INCDFP, autorii acestui proiect, a fost invitată pentru prezentarea sistemului in fața Comisiei Europene, formate din 18 specialiști din academii de știintă și universități din Europa , la Bruxelles, in clădirea Carlemagne. In cartea de « Stiințele naturii» pentru clasele 3-4, din anii 1947-1948, era scris că la 10 noiembrie 1940 a fost un cutremur mare… și că el a durat atat de mult, din cauza că…minele de sare si de cărbuni au fost exploatate făra milă de vechiul regim și că tavanele acestor mine s-au prăbușit prelungind cutremurul…Nu se știa atunci ca pot fi cutremure atăt de adanci;geologii nu erau de acord ca pot fi cutremure mai jos de discontinuitatea Moho.Abia in anul 1948 s-a stabilit acest adevăr pe care-l vom lămuri mai tarziu. Au fost multe oportunitati in dezvoltarea seismologiei moderne in Romania…
In anii ‘70 a aparut problema amplasamentului seismic pentru Centrala Nuclearo-Electrică(CNE) Cernavoda, obiectiv deosebit de important pentru economia romanească, cel mai complex din punct de vedere tehnic din tot ce s-a construit in Romania , pană acum.Cercetarile privind amplasamentul seismic al acestor centrale nuclearo-electrice au fost facute de INCDFP . Au fost multe alte cercetări complexe, cerute de amplsamentele reale pentru unitățile U1 –U5 de la CNE Cernavodă, deoarece programele de securitate CANDU cereau condiții extrem de dure. In același timp s-au inceput studii de amplasament pentru alte 18 centrale nuclearo-electrice, in partea de sud a Transilvaniei, in Moldova și la Măcin. INCDFP avea o experiență temeinică pe care apoi am aplicat-o și la vecinii din Bulgaria, pentru amplasamentul Beleene, o localitate situată in dreptul Calafatului, și noi eram interesați ca datele de proiectare sǎ fie foarte bune. In anul 1977, cu puțin timp inainte de cutremurul din 4 martie, a luat ființă Centrul de Fizica Pamantului ( și Seismologie) București, actualul Institut Național de C-D pentru Fizica Pămantului(INCDFP), avand ca obiect cercetări fundamentale și aplicative referitoare la : (i)-Procesele fizice din focarele cutremurelor de pămant ;(ii)-Procese seismotectonice ;(iii)-Predicția cutremurelor de pămant pe baza precursorilor geofizici si geodezici ;(iv)-Seismologia inginereascǎ ;(v)-Microzonarea seismică a localitǎților dens populate ;(vi)-Monitorizarea seismică și evaluarera hazardului seismic ;(vii)-Structura internă, profundă a Pămantului ;(viii)-Evaluarea și reducerea riscului seismic pe teritoriul Romaniei(HG 1313/1996 si HG 702/2001), institutul participa la :(ix)- Elaborarea de standarde in domeniul zonǎrii și al microzonǎrii seismice a localitătilor dens populate ;(x)-Elaborarea de studii și cercetǎri de amplasamente seismice pentru centrale nuclearo-electrice și pentru alte obiective de importanțǎ naționalǎ(baraje, construcții militare, poduri, spitale etc.) ;(xi)-Asigurarea asistenței tehnice, a consultanței și furnizarea de servici științifice și tehnologice agenților economici privind protecția antiseismicǎ ;(xii)-Coordonarea pe plan național a programelor de seismologie ;(xiii)-Proiecte internaționale privind studiul regiunilor seismice etc. In cadrul programelor internaționale de cercetare- dezvoltare, institutul efectuează:(i)-cercetări privind regiunile seismice limitrofe Romaniei și ale celor care influențează seismicitatea Romaniei; (ii)-monitorizarea seismicității exploziilor nucleare și a altor surse seismice, asigurand participarea tehnică a Romaniei la activități in sprijinul aplicării prevederilor Tratatului de interzicere totală a exploziilor nucleare(CTBT-Comprehensive Nuclear Test Ban Treaty), ratificat de Romania prin Legea nr.152/1999. Ce este un cutremur de Pămant ?
De ce se produce…Și cum se produce…? La prima intrebare, un răspuns simplu ar fi următorul: "Cutremurul este un fenomen care se manifestă printr-o mișcare a terenului (a unei porțiuni din suprafața Pămantului) sub forma unor "tremurături". Toate casele, gardurile, pomii, stalpii etc. care se află pe acea porțiune de teren se vor mișca și ele odată cu terenul respectiv. Aceste mișcări pot fi mai ușoare (fără să se producă stricăciuni) sau mai puternice și chiar violente (caz in care pot apărea stricăciuni mai mici sau mai mari, mergand chiar pană la ditrugeri de case și victime omenești). Aceasta inseamnă că și cutremurele pot fi mai slabe sau mai puternice.Dar există și cutremure care sunt atat de slabe incat nici n-am ști că s-au produs dacă nu ar fi detectate cu ajutorul unor aparate foarte sensibile (numite seismografe)". Cum se apreciază cat de puternic a fost un cutremur?
Intensitatea unui cutremur... Inainte de apariția seismografelor (a instrumentelor care pot inregistra aceste mișcări), pentru a se afla care a fost "tăria " unui cutremur se proceda (și incă se mai procedează și in prezent) la culegerea de informații de la localnici cu privire la mărimea și felul stricăciunilor suferite de casele lor (dacă au crăpat pereții, dacă s-au dăramat hornurile, dacă s-au prăbușit case etc.) și la efectele asupra oamenilor și animalelor din gospodăriile lor (dacă s-au speriat, dacă au fost răniți, morți etc). Primele incercări mai serioase de clasificare (ordonare) a cutremurelor după tăria (sau puterea) lor au fost intreprinse ca urmare a producerii cutremurului catastrofal de la Lisabona din 1755 care a făcut un număr uriaș de victime. Acesta a fost și motivul pentru care la inceput se comparau cutremurele intre ele pe baza numărului de morți și respectiv de răniți pe care le făceau cutremurele: cel mai puternic cutremur era considerat cel care făcea mai multe victime. De aceea se constată că primii care au avut preocupări legate de clasificarea (ierarhizarea) cutremurelor au fost medicii (și nu seismologii, care la vremea aceea nici nu existau). Explicația acestui fapt este că medicii erau cei care aveau probleme extrem de dificile imediat după producerea unor cutremure puternice deoarece ei erau cei care acordau ingrijirile medicale necesare unui număr neobișnuit de mare de răniți apăruți brusc după anumite cutremure. Cu timpul s-a ințeles faptul că acest criteriu nu este suficient. De exemplu, dacă un cutremur se producea ziua cand oamenii erau plecați la munca campului, nu existau nici morți , nici răniți cu toate că se dăramaseră multe case in lipsa locuitorilor. S-ar fi putut crede că intr-un astfel de caz, cutremurul a fost mai slab decat altul la care s-au prăbușit mai puține case dar care din cauză că s-a produs noaptea cand oamenii dormeau a avut mai multe victime. Această concluzie nu ar fi corespuns realității. Un pas, in plus, a fost făcut tot de către un medic, Giovani Vicenzio (medicul șef al curții regale din Neapole) care analizand un număr de 1200 de cutremure , introduce ideea evaluării relative (prin procente față de numărul total) adoptand două criterii de clasificare: pe langă cel al victimelor omenești și pe cel al pagubelor suferite de clădiri. Efectele asupra clădirilor au fost clasificate la randul lor in 3 categorii:(i)-Clădiri distruse complet;(ii)-Clădiri distruse parțial;(iii)-Clădiri doar avariate. Olandezul P.Egen (profesor de matematică), propune ( in 1828) al treilea criteriu: luarea in considerare și a efectelor produse de cutremur asupra pieselor de mobilier și obiectelor fragile din interiorul locuințelor (vaze, veselă, oglinzi, etc), apariția fisurilor in pereți, cădera hornurilor etc. De asemenea el realizează una din primele hărți ce arătau cum diferă de la o localitate la alta efectele cutremurelor, utilizand in acest scop un cod de culori. In lipsa oricărui instrument de inregistrare și măsură, pentru evaluarea tăriei unui cutremur au inceput să fie luate in considerare tot mai multe informații asupra unor elemente ce aveau intr-un fel sau altul o legătură cu efectele cutremurelor. Printre aceste elemente menționăm:(i)-Natura geologică locală ;(ii)-Natura materialelor din care erau construite casele;(iii)-Natura avariilor suferite de acestea la cutremur (apariția de crăpături, ruperea grinzilor etc);(iv)-Ponderea fiecărui tip de avarie in raport cu numărul total de cazuri (cladiri) la care s-a produs acel tip de avarie ( in puține cazuri, in multe, in majoritatea cazurilor sau in toate); (v)-Natura traficului pe străzile invecinate (dacă trec camioane,tractoare etc); (vi)-Natura efectelor produse asupra obiectelor din interiorul clădirilor; (vii)-Efectele produse asupra oamenilor și animalelor (teamă, panică, răniri,etc.). Utilizand astfel de informații, primul care a construit un "ghid" care să fie valabil și pentru orice evenimente seismice, a fost Michele Stefano di Rossi in 1874. El a impărțit toate cutremurelor posibile in 10 categorii corespunzand unor "tării" puse in ordine crescătoare de la cea mai mică (șocurile cele mai slab perceptibile), pană la cele dezastruase ( catastrofale). Fiecărei categorii i-a atribuit un număr ( de la 1 la 10) care era cu atat mai mare cu cat efectele produse de cutremur erau mai mari: pentru un cutremur abia simțit, numărul corespunzător era 1, pentru un cutremur care a distrus totul și a făcut multe victime, nota era mximă :10. Aceste numere care arată cat de mari au fost efectele produse de cutremur au fost denumite "Grade ale intensității seismice", iar tăria cutremurului indicată de aceste numere a fost numită "intensitate" ( prin analogie cu mărimea ce carcterizează un curent electric, de exemplu). Atunci cand se produce un cutremur, după ce se constată efectele ale, se stabilește care a fost intensitate cutremurului prin incadrarea acestor efecte intr-una din categoriile pomenite mai sus. Datorită faptului că intre aceste categorii se trecea in salturi sub forma unor "trepte" (adică intensitățile nu puteau lua decat valori numere intregi (cifre romane) I, II, III, …,VIII, IX sau X, nu și valori cu zecimale, cum ar fi 2,72 sau 4,1 etc.,valori caractetristice magnitudinii unui cutremur, ce exprimă energia eliberatǎ din focar, ghidul respectiv a căpătat numele de "Scară de intensități seismice". In Europa cea mai utilizată scară a devenit insă cea a lui Giuseppe Mercalli care in 1887, subdivizand categoria celor mai puternice cutremure astfel incat clasificarea putea fi făcută mai bine in cadrul unei scări cu 12 trepte. După cel de-al doilea Război Mondial, in țările ocupate de Rusia (deci și in Romania) a fost impusă scara MSK propusă de Medvedev (Rusia), Sponheuer (Germania) și Karnik (Cehoslovacia) pornind, de fapt, tot de la scara Mercalli prin introducerea unor modificări impuse cu scopul de a deveni aplicabilă și in teritoriile asiatice ocupate de Rusia, teritorii unde construcțiile erau făcute din materiale mai puțin rezistente decat cele folosite in Europa. Pe baza efectelor maxime (deci a intensității maxime), cutremurele se impart aici in 12 categorii, corespunzătoare fiecărui grad de intensitate in parte. De exemplu,pentru I=VII,efectele cutremurului sunt: Majoritatea oamenilor intră in panică; mulți iși pierd echilibrul; in multe clădiri de piatră, de cărămidă și de beton armat apar fisuri și crăpături in pereți; in multe case de paiantă apar crăpături foarte mari in pereți, dislocarea unor părți ale caselor, prăbușirea unor ziduri interioare,cad coșurile de pe case; puține cazuri de surpări ale părților carosabile; distrugeri la imbinarea conductelor; se formează valuri pe apa lacurilor; apa lor se tulbură datorită ridicării malului la suprafață; in puține cazuri izvoarele secate iși recapătă debitele, iar cele existente seacă "De ce se produce…Și cum se produce…?" Aceasta este o intrebare grea pentru că specialiștii, din toatǎ lumea, in acest domeniu nu au aflat totul despre cauzele și modul cum se produce fenomenul numit "cutremur", acesta fiind și motivul pentru care nu s-a reușit incă rezolvarea problemei prevederii exacte a producerii unui cutremur, așa cum s-a reușit bunăoară in astronomie să se prevadă eclipsele de Soare și de Lună. O să ne intrebăm ( și pe bună dreptate ): de ce astăzi cunoaștem mai puțin despre ceea ce se intamplă la cateva zeci de kilometri sub picioarele noastre in Pămant decat despre ceea ce se intamplă la sute de milioane de kilometri distanță sau miliarde de ani lumină in spațiu ?! Există două motive principale pentru faptul că ne aflăm in situția aceasta:(i)-Pe de o parte, cutremurele se produc in locuri complet inaccesibile, aflate in interiorul Pămantului, la adancimi mai mari decat cele mai adanci galerii de mină sau decat cele mai adanci foraje de sonde, ceea ce face imposibil să se vadă ce este acolo, pe cand Soarele, Luna, stelele și planetele pot fi văzute și studiate direct oricand, prin telescoape și lunete sau chiar cu ochiul liber!;(ii)-Pe de altă parte, adevărata cercetare in seismologie a inceput abia după 1880 cand au fost instalate primele seismografe din lume (in Japonia, de către englezii Gray, Milne si Ewing), deci cu o intarziere de peste 300 de ani față de primele observații instrumentale din astronomie (făcute de Galilei cu luneta inventată de el). Să revenim la intrebarea : De ce se produce cutremurul ? Avand in vedere că prin "cutremur" ințelegem in primul rand mișcările bruște ale terenului și ale obiectelor de pe acesta, intrebarea se poate pune sub forma: Care este cauza acestor mișcări oscilatorii de la superafața Pămantului ? In cazul cutremurului, casele, pomii și celelalte lucruri incep să oscileze cand la ele ajung "undele seismice". Acestea reprezintă deplasarea din aproape-in-aproape a oscilațiilor care incep să se producă undeva in interiorul Pămantului, intr-o zonă numită " focar seismic" și sunt de natură mecanică, deci de aceeași natură ca sunetele sau ca valurile.Trebuie să subliniem că nu particulele de materie ajung din "focarul seismic " la suprafață, ci oscilațiile transmise de la o particulă la alta, la fel ca și dopul de plută care plutește pe apă și doar saltă in sus și in jos, fără să se deplaseze odată cu undele circulare. Și undele seismice, ca și undele sonore, se deplasează in volum prin interiorul Pămantului, dar cand ajung la suprafață ele pot produce alte unde care să se deplaseze pe suprafața Pămantului la fel ca undele de pe suprafața apei. Undele seismice produse in interiorul Pămantului ( la diferite adancimi) ajung la suprafață și pun in mișcare tot ce se află acolo (terenul, casele, gardurile, pomii, stalpii etc.)". Ca orice fel de unde și undele seismice sunt produse de către o sursă de energie care in acest caz se numește "sursă seismică". Magnitudinea(M) și intensitatea (I) unui cutremur Energiile eliberate de sursele seismice pot fi mai mici sau mai mari: de la cantități care nu sunt suficient de mari ca să ajungă la suprafață ( și cand aceasta are loc cutremurele respective nici nu se simt) pană la cantități mai mari decat ar elibera sute și mii de bombe atomice și atunci cutremurele sunt devastatoare. Inainte de apariția "seismografelor"( instrumente de inregistrat cutremure ) și chiar și in zilele noastre, se stabilea cat de puternic a fost un cutremur după efectele pe care acesta le producea asupra caselor și oamenilor, "tăria" acestuia fiind exprimată printr-un număr numit "intensitatea seismică". Dar această mărime nu corespunde intotdeauna realității deoarece unul și același cutremur face distrugeri mai mari intr-o localitate situată mai aproape de locul unde s-a produs cutremurul ( numit " epicentru", ceea ce reprezintă proiecția focarului pe suprafața Pămantului) decat intr-o localitate mai depărtată. In localități mult mai depărtate poate să nici nu se simtă. Asta ar insemna că in localitatea mai apropiată cutremurul are (să zicem ca exemplificare) intensitatea, I=VIII grade pe scara Mercalli , in timp ce intr-o localitate foarte depărtată are intensitatea, I=II grade pe scara Mercalli . Un locuitor din această localitate va zice că "a fost un cutremur foarte slab", pe cand unul din localitatea situată foarte aproape de epicentru va zice: " a fost un cutremur foarte puternic !". Cine are dreptate ? Mai multă dreptate are cel situat in localitatea cea mai apropiată. De aceea s-a și recurs la regula de a se caracteriza "tăria" cutremurului după valoarea cea mai mare pe care a avut-o intensitatea sa ( numită "intensitatea maximă"). Intensitatea seismică este o mărime relativă care nu intotdeauna dă informații corespunzătoare cu realitatea, depinzand și de tipul construcției, de vechimea ei etc. De aceea s-a căutat să se găsească o altă modalitate de a evalua "tăria" cutremurului astfel incat unui cutremur dat să-i corespundă o valoare și numai una, care să nu depindă de locul in care se face evaluarea și de răspunsurile date de oameni la intrebările din chestionare. Pentru asta era nevoie ca evaluările să se bazeze doar pe ce aratǎ aparatele inregistratoare (seismografele), de valoarea energie eliberatǎ in focar. Abia in anul 1935, seismologul american Charles F.Richter, plecand de la o descoperire pe care o făcuse cu cațiva ani mai inainte ( in 1931) un seismolog japonez, Kiyoo Wadati, introduce o mărime numită "magnitudinea seismică" ce se determină pe baza măsurătorilor făcute pe inregistrările cutremurelor (numite "seismograme") și deci este o mărime obiectivă. Valoarea magnitudinii seismice este unică pentru fiecare cutremur și depinde de energia eliberată in focar . Clasificarea cutremurelor se poate face mult mai corect și exact cu ajutorul acestei mărimi: cu cat cutremurul a fost mai puternic, cu atat energia eliberată din focar a fost mai mare și pentru a scrie valoarea ei este necesar un număr de zerouri aproape de două ori mai mare decat valoarea magnitudinii. De exemplu, pentru cutremurul care s-a produs in zona Vrancea pe data de 4 martie 1977, magnitudinea a fost 7,2 grade Richter(MGR=7,2), iar energia eliberată a fost aproximativ egală cu 3,99.1022 ergi , adică 3,99 urmat de 22 zerouri !!! La cutremurul din 10 noiembrie 1940(MGR=7,4), energia eliberată in focar a fost de circa 7,94.1022 ergi. Numele de "grade Richter" s-a dat in onoarea celui care a inventat acest mod de calcul. Scara de valori pe care se clasifică acum cutremurele după valoarea aceasta a magnitudinii poartă și ea numele aceluiași seismolog: "Scara Richter". De exemplu, cutremurul din 4 martie 1977, a avut magnitudinea MGR =7,2 pe scara Richter si a avut o intensitate variabilǎ pe teritoriul Romaniei: I=IX½, pe scara MSK, la București; I=VII(MSK) la Focșani; I=III(MSK) la Cluj Napoca etc. Ajungem din nou la intrebarea: " De ce se produce…Și cum se produce…?" sub o formă echivalentă : "De unde provin aceste energii din sursa seismică și cum se eliberează ?", deci o intrebare care exprimă dorința de a ști care este cauza acumulării unor energii atat de mari și cum se face că din cand in cand aceste acumulări devin atat de mari incat nu mai pot fi reținute și energiile eliberate se răspandesc prin Pămant ajungand la suprafață unde produc ravagii. Printre primii care au asociat cutremurele cu faliile geologice (ceea ce era mai aproape de adevăr) a fost savantul german Alexander von Humbold (1769-1859), dar perioada cu adevărat științifică incepe abia din 1910 prin apariția teoriei savantului american H.F.Reid care poate fi considerat părintele "fizicii clasice a sursei seismice". Analizand toate datele și rapoartele intocmite asupra efectelor distrugătoare ale unui cutremur produs pe data de 18 aprilie 1906 in Golful San Francisco ( din California, pe coasta de Vest a Americii) , H.F.Reid elaborează "Teoria destinderii elastice", teorie care și astăzi ( după 100 de ani !) stă la baza celor mai moderne forme de explicații asupra cauzelor și modului de producere a cutremurelor, așa cum remarcau doi dintre cei mai mari seismologi din zilele noastre (Kostrov și Das), referindu-se la opera lui Reid. Ei scriau : "…a fost prima și rămane cea mai cuprinzătoare analiză detaliată a unui cutremur; niciodată in istoria seismologiei, producerea unui singur cutremur nu a făcut să avanseze intr-o asemnea măsură ințelegerea de către noi a cauzelor cutremurelor!..." Ce se intamplă cu rocile din interiorul Pămantului ? Straturile de deasupra lor avand grosimi de zeci de kilometri , in unele cazuri chiar sute de kilometri, au greutăți de miliarde și miliarde de tone !!! Sub acțiunea unor asemenea forțe, piatra se dovedește a nu fi rigidă nedeformabilă, ci pană la un punct este elastică, adică suferă o deformare care ar putea să dispară dacă n-ar mai fi apăsată. Dar așa ceva nu se poate intampla pentru că straturile de roci de deasupra răman acolo de miliarde de ani. De aceea deformarea continuă să crească. Pană cand ? Nici cauciucul nu poate fi comprimat oricat și roca cu atat mai puțin. Ce se va intampla după un timp cu roca supusă acestor forțe uriașe ? Roca se va rupe.Energia din rocă provine de la forțele care au deformat-o.De aceea ea se numește "energie de deformare". Reid arată că: 1.Ruperea rocilor este cea care provoacă un cutremur; această rupere este rezultatul deformării elastice peste limita pană la care poate rezista roca (rezistența la rupere);deformarea se produce prin deplasarea relativă intre porțiuni invecinate ale crustei terestre. 2.Aceste deplasări relative nu se produc brusc in chiar momentul fracturării, ci ating valoarea lor maximă treptat in decursul unei perioade de timp mai lungi sau mai scurte. 3.In timpul producerii cutremurului, se produc destinderi elastice bruște ale celor două fragmente ce rezultă prin rupere, fragmente ce se vor deplasa spre poziții in care să nu mai existe deformare; aceste mișcări se reduc treptat cu distanța pană la cațiva kilometri depărtare de ruptura produsă. 4.Vibrațiile (oscilațiile) ce vor forma cutremurul prin propagarea lor mai departe iși au originea in suprafața fracturii care separă cele două fragmente in care s-a rupt roca; zona de la care pornesc ele are la inceput o arie mică, pentru ca apopi să devină din ce in ce mai mare, dar cu o rată ce nu poate depăși viteza undelor elastice in acea rocă. 5.Energia eliberată in timpul unui cutremur provine din energia elastică de deformare a rocii in perioada anterioară producerii ruperii care a dat naștere cutremurului. Teoria lui Reid explică logic producerea cutremurelor care au loc la adancimi mici și intermediare ( de la 5-10 km pană la 300 de km). S-a descoperit totuși că s-au produs numeroase cutremure și la adancimi mult mai mari (pană la cca 700 km ; de exemplu cele din Oceanul Pacific-insulele Tonga(h=800 km), din sudul Spaniei din 1905(h=500 km) etc.). Pentru aceste cutremure a trebuit căutată o altă explicație: ele nu se produc ca urmare a ruperii ci ca urmare a altui fenomen care are loc la acele adancimi și deci, presiuni imense. Acest fenomen se numește "tranziție de fază solid – solid". Prin "fază" se ințelege un anumit mod in care s-au ordonat atomii care alcătuiesc roca respectivă. De exemplu, se pot observa in unele mine printre alte formațiuni, așa numitele "flori de mină" care au acest nume de la faptul că seamănă cu niște flori avand in loc de ramuri niște cristale alungite ca niște creioane ascuțite. Alte substanțe solide au atomii ordonați in varfurile unor cuburi ( cum pot fi intalnite cristale in saline). Fiecare tip de aranjare a atomilor (numit "structură cristalină") corespunde unei ordini foarte precise in care se respectă riguros anumite distanțe intre atomi. Dacă distanțele cresc, corpul se dilată, dacă scad, corpul se contractă. In cazul cutremurelor foarte adanci, din cauza presiunilor gigantice, atomii se vor apropia, vor fi mai inghesuiți , ca pasagerii intr-un vagon de tren mai aglomerat. Trecerea de la o aranjare anumită a atomilor la alta se numește "tranziție de fază". Cand acest lucru se produce brusc intr-o zonă situată la mare adancime, are loc o micșorare a volumului acelei zone și o eliberare tot bruscă a diferenței de energie dintre cea pe care o aveau atomii inainte și cea de după transformarea (tranziția) suferită. Această energie este pusă in libertate sub formă de cutremur, adică va fi transmisă din aproape in aproape pană la suprafață. La noi in țară nu se pot produce cutremure atat de adanci , adancimile maxime ale cutremurelor romanești fiind sub 210 Km, deci pentru acestea se aplică teoria ruperii și a destinderii elastice a lui Reid. In final,din punct de vedere șiințific, un cutremur se definește ca o cedare bruscǎ, prin rupere a rocilor din crustǎ(litosfera superioară) sau din litosfera inferioară, de-a lungul unor fracturi(falii), cedare prin care energia potențialǎ de deformare acumulatǎ (in cursul procesului de seimogenezǎ) este radiatǎ tranzitoriu sub forma vibrațiilor mecanice cu tot cortegiul de efecte (geo)fizice și macroseismice care se pot manifesta(faliere, oscilații puternice ale terenului și structurilor antropogene, tsunami etc.).Totuși, nu putem explica de ce și cum se produc cutremurele pană nu ințelegem structura internă a Pămantului. Pămantul este aproximativ o sferă cu raza medie de 6370 km. Partea de sus a Pămantului se numește litosferă (sferă de piatră) si are o grosime cuprinsă intre 20 km și 100-150 km, uneori si mai mult, chiar 210 km. Litosfera prezintă două subdiviziuni : litosfera superioară (numită crusta terestră și este formată din roci granitice sau bazaltice) și litosfera interioara (formată din roci ultrabazice), separate de discontinuitatea Moho.De exemplu,discontinuitatea Moho se află la cca 32 km sub București și la cca 55 km sub Focșani etc. Sub litosferă se află astenosfera (sferă fără tărie); aici materia se află la limita solid-lichid (stare denumită "solidus"). Ea este constituită dintr-un amestec de minerale solidificate și topituri. Adancimea astenosferei este pană la 400 km. Sub acest strat al astenosferei se află magma fierbinte, care este o topitură, așa cum se vede in timpul erupției vulcanilor. Grosimea acestei magme este de circa 2500 km, fiind situată intre adancimea de 400 km si cea de 2900 km. Nucleul Pămantului are doua subdiviziuni: nucleul "extern" cuprins intre 2900 km și 5100 km aflat in stare lichidă , și nucleul "intern" cuprins intre 5100 km și 6370 km, in stare solidă din fier, nichel, crom, sulf și din alte elemente. Cutremurele au loc in litosferă superioară(crusta terestră) in cazul celor din Banat, Transilvania, Maramureș, Făgăraș etc. și in litosfera inferioară pentru cele intermediare din Vrancea, unde materia este incă solidă, adică sunt roci rezistente: bazalt, granit etc. Ar fi de menționat aici că abia in anul 1948, pe baza intregistrărilor făcute la Observatorul Seismologic "Cuțitul de Argint " din București, la cutremurul din 10 noiembrie 1940, H.Jeffreys din Anglia ajunge la concluzia, pentru prima dată in lume, că pot exista cutremure mai adanci de discontinuitatea Moho, in litosfera inferioară, așa cum au ele loc in Vrancea, intre 60 km și 210 km, numite cutremure intermediare. Ruperea rocilor este cea care provoacă un cutremur. Ruperea se produce prin deplasarea blocurilor invecinate ale crustei terestre, pe așa numitele falii, care sunt discontinuități(crăpături adanci) in crusta terestră in cazul celor din Transilvania,Banat,Maramureș,Fagăraș etc. Cutremurele de mare adancime (intermediare) din Vrancea sunt produse prin forfecări determinate de compresiune, ca rezultat al coliziunii continentale dintre subplaca intra-alpină ce are două sectoare(Pannonic și Transilvan) și o subplacă Moesică, a cărei jumătate estica poate fi, eventual, partea frontală a microplăcii Mării Negre, impinsa spre NV in cadrul procesului general de deplasării orizontale intre placa Africană și cea Euroasiatică. Acestea sunt cutremure tectonice, fiind determinate de mișcarea acestor blocuri tectonice și ele sunt circa 95%(restul de 5% sunt de natură vulcanică, explozii provocate de om etc.) din numărul total de cutremure care au loc pe Glob. Partea de sus a Globului pămantesc, adică, crusta terestră, formată din 12 plăci majore(Euroasiatică, Africană, Americană, Pacifică, Somaliei, Arabică, Indiei și Australiei, Filipine, Antarctica, Nazca, Cocos și Caraibililor) la limitele cărora pot apare si micro sau sub-plăci: blocuri mai restranse ale litosferei mărginite de centuri active, dar care nu au surse interne de expansiune sau acest proces este slab și lipsit de liniaritate, ca de exemplu subplaca interalpină reprezentată de sectorul pannonic si transilvan intre Alpi și Carpați. Aceste mari blocuri se mișcă intre ele și la contactul lor au loc marile cutremure. Dar, cutremure au loc și in interiorul acestor blocuri. Dar cine mișcă aceste mari blocuri? Așa cum arătam mai inainte, astenosfera este constituită dintr-un amestec de minerale solidificate și topituri, vascozitatea materiei de aici este cu un ordin de mărime mai mică decat a litosferei. Din cauza diferenței de temperatură apare această mișcare de jos in sus, adică de la centrul Pămantului către suprafața lui, formandu-se curenții de convecție termică. Se apreciază că o asemenea situație permite individualizarea unor celule cu curenți de convecție termică cu viteze de cațiva cm/an, curenți ascendenți in zonele mai fierbinți unde materia este mai puțin densă și descendenți in zonele de răcire accentuată. Acești curenți de convecție sunt considerați astăzi drept "motorul" care acționează deplasarea litosferei de deasupra și principalul mecanism, de transfer a energiei calorice din interiorul Pămantului către suprafață sa. Curenți de convecție termică sunt cauza mișcării acestor blocuri imense și deci a cutremurelor de pămant. Această concepție explică mișcările tectonice ale blocurilor situate la suprafața Pămantului printr-un proces unitar, la scară terestră, și stau la originea teoriei expansiunii fundului oceanelor și a tectonicii globale sau a plăcilor tectonice. Cand două blocuri, reprezentand cele doua compartimente ale unei falii, sunt supuse unei deplasări mici, rocile din zona faliei suferă o deformare elastică; dacă tensiunile devin mai mari decat rezistenta opusă de frecare, se produce ruperea acestora, iar energia inmagazinată in roci este eliberată, parțial sub formă de căldură (produsă prin frecarea dintre blocuri) și parțial sub forma undelor elastice care se propagă in toate direcțiile. Aceste unde reprezintă cutremurul. Energia eliberată in timpul unui cutremur provine din energia acumulată in rocă in perioada anterioară producerii ruperii care a dat naștere cutremurului. Deci, nu pot apare cutremure in magma fierbinte. Locul ruperii, denumit focar sau hipocentru poate fi aproape de suprafața Pămantului sau la adancime mai mare. De exemplu, cutremurele intermediare vrancene au focarul situat la adancimi mari, cuprinse intre 60 km si 210 km, dar sunt aici si cutremure de suprafață(crustale) cu adancimi de pană la 40 km. Intre 40 și 60 km adancime nu sunt cutremure in Vrancea,o altă particularitate a cutremurelor vrancene. Cutremurele din Banat, Maramureș, Făgăraș, Dobrogea de Nord și unele chiar din Vrancea au focarul situat la adancimi mici cuprinse intre 10 km și 40 km,numite cutremure crustale , normale sau de suprafață. Curenții de convecție termică din astenosferă determină o mișcare continuă a plăcilor, unele față de altele. Această deplasare relativă a plăcilor litosferice, separate prin dislocații profunde, este franata indeosebi de forțele de frecare care se nasc pe suprafețele de contact dintre plăci, generand tensiuni care cresc in timp, ceea ce duce la acumularea unor mari cantitați de energie de deformare mai ales in zonele de margine ale plăcilor. La um moment dat, cand echilibrul plăcilor cedează, se produc alunecări bruște ale plăcilor pe planul faliilor și chiar ruperi in interiorul scoarței terestre (cazul Vrancea). Șocurile datorate acestor fenomene brutale se propagă sub formă de unde, cu viteze foarte mari și insoțite de eliberarea unor canțităti uriașe de energie, avand ca efect vibrațiile scoarței terestre, care constituie manifestările cunoscute sub denumirea de cutremure de pămant sau seisme. Seismologia modernă. Programe și proiecte de cercetare . Rezultate "Cercetările seismologice arată că in Romania, la cotul Carpaților, in Vrancea, există unul dintre cele mai caracteristice și interesante puncte seismice, un focar de cutremure adanci care , prin persistența și izolarea sa, nu-și găsește perechea pe toata fața Pămantului, decat intr-un singur punct similar din Munții Hindu Kush, in Afganistan" (Gh.Demetrescu). Romania este afectată episodic de cutremure a căror sursă principală este zona epicentrală Vrancea. Aici se produc seisme la adancime de 70-200 km (deci subcrustale), cu energie mare, resimțite pe arii intinse, 2-3 asemenea evenimente pe secol, ultimile două producandu-se la 10 noiembrie 1940 (MGR=7,4 pe scara Richter) și 4 martie 1977 (MGR=7,2). Cutremurele din Vrancea, determinante pentru seismicitatea teritoriului roman, atat prin frecvența lor de apariție, cat și prin magnitudinile lor, s-au impus atenției generale din cele mai vechi timpuri (chiar in timpul Imperiului Roman) prin efectele lor distructive, iar in ultimul secol, ele au trezit interesul cercetătorilor și prin cateva particularități remarcabile, ce le conferă un loc aparte in ansamblul seismelor care zguduie planeta noastră. Aceste particularități au fos folosite de noi in dezvoltarea unor cercetari specifice cutremutrelor vrancene. Seismicitatea teritoriului Romaniei este determinata de procesele seismotectonice din acest teritoriu, iar influența regiunilor seismice vecine se observa in sud(Oltenia și Dobrogea), vest(Banat) și nord (Maramureș). Seismicitatea Romaniei este rezultat" din energia eliberat" de cutremure crustale(denumite și normale-Fig.1), a c"ror adancime nu dep"șește 60 km, și de cutremure intermediare(caz unic in Europa și sunt similare cu cele de sub Munții Hindu Kush-India și de sub Bucaramanga-Columbia), a c"ror focare se g"sesc cuprinse intre 60 km și 210 km. Ele sunt grupate in mai multe zone epicentrale: Vrancea, zona Munților F"g"raș și Campulung, Banat, regiunea Oradea, Crișana și Maramures, zona litoral" a Dobrogei de Sud și a Dobrogei de Nord, la care se adaugă zone epicentrale, de importanț" cu totul local", in regiunea Jibou, a Tarnavelor in Transilvania, in nordul și vestul Olteniei, in nordul Moldovei, in Campia Roman", Depresiunea Barlad, falia intramoesic" etc. Dintre toate zonele epicentrale, Vrancea este de departe cea mai important" prin energia cutremurelor, prin aria lor de macroseismicitate și prin caracterul persistent si confinat al epicentrelor, cele intermediare fiind distribuite doar pe 550 km2, fiind inconjurate de o coroan" spre exteriorul Carpaților de 3700 km2 , cu seisme crustale/normale. De menționat c" intre 40 și 60 km adancime nu este nicio activitate seismic". In zona epicentral" Vrancea se produc seisme la adancimea de 70-210 km(subcrustale), cu energie mare, resimțite pe arii intinse, 2-3 asemenea evenimente pe secol avand magnitudinea pe scara Richter, MGR=7,0 - 7,7 și o energie de 1022-1023 ergi, cu caracter distrugator. Majoritatea acestor seisme, dar mai ales cele foarte mari, sunt produse prin forfec"ri determinate de compresiune ca urmare a coliziunii continent-continent din zona Carpaților Orientali. Această descoperire, pusă in evidența de acad.Mircea Săndulescu a fost confirmată de cercetarile facute de dr.doc.Dumitru Enescu(INCDFP) pentru marile cutremure din 1940 si 1977, la care mecanismele de focar satisfac conceptul de rupere prin forfecări determinate de compresiune. Adancimea lor mare și acest mod de dezvoltare a procesului de rupere pentru marile cutremure vrancene, le fac unice și schimbă total modul de abordare a tuturor cercetărilor desfǎșurate de INCDFP din ultimul timp permițand o altă abordare a fenomenului seismic vrancean. "In mijlocul acestor dificultăți se află ocaziile vaforabile" spunea Einstein. Atunci cand ești intrebat cand va fi următorul mare cutremur catastrofal ,nu poți să te eschivezi răspunzand că fenomenul este aleatoriu,că nimeni in lume nu a fost in stare să prezică un cutremur etc. Prin anii 1998 era la modǎ că vine anul 2000 și cǎ va fi un mare cutremur catastrofal…Noi am venit cu rǎspunsul cǎ 2000 este un numǎr in sistemul de numerație, in baza 10, in altă bază de numerație este cu totul un alt numǎr. Tot atunci s-a spus pe toate posturile de televiziune ca panǎ in anul 2006 nu vom avea un cutremur catastrofal și cǎ dupǎ anul 2006 vom "vedea" ce se intamplă. Era pentru prima datǎ cand cineva putea sǎ spună ce se va intampla in urmatorii 8 ani. Noi ne bazam pe cercetări dezvoltate in INCDFP și publicate in revistele Academiei Romane pe baza datelor din ultimii 600 de ani. Știam că atunci cand influența blocului tectonic african este mai importantă decat a blocului indo-australian, niciodată nu pot apare cutremure vrancene cu o magnitudine mai mare de 6,70 pe scara Richter, fapt ce s-a intamplat la cutremurul din 30 mai 1990(MGR=6.7). Cutremurele vrancene sunt periculoase atunci cand magnitudinea lor, pe scara Richter, este strict mai mare de 7,00 ; valoare critică a magnitudinii, extrem de importantă in studiile noastre de hazard seismic, mai ales in reevaluarea catalogului de cutremure istorice. De asemenea, știam că după anul 2006 , pentru Romania și alte zone , influența blocului indo-australian este mai puternică decăt a blocului tectonic african și că cele mai puternice cutremure care au apărut in Romania , in ultimii 200 de ani, au avut loc in această situație (1802, 1838, 1940, 1977, 1886). Dar, nu intodeuna s-a intamplat acest lucru. Au fost perioade cand, chiar daca Vrancea era sub influentă acestui bloc indo-australian, nu au avut loc cutremure catastrofale. Cutremurele mari care au loc in ultima perioada in Asia, datorită acțiunii acestui bloc tectonic indo-australian confirmă ipotezele noastre și că dezvoltarea proceselor de degajare a energiilor acumulate ce au loc in această parte a lumii, face ca noi sǎ fim oarecum la "adǎpost" pentru cațiva ani de zile. In următorii ani ,in special după anul 2000, s-au dezvoltat o serie de programme de cercetare-dezvoltare cu mare impact pe plan intern și international, in colaboare cu Univ.Karlsruhe, Univ.Trieste, AFTAC (Air Force Technical Application Center) din Florida, Univ.Frederiko II din Napoli, ETH Zurich, GFP-Potsdam, CTBT Viena, National Scientific Foundation (USA) etc. Programul de avertizare seismică in timp real Strategiile pentru dezvoltarea politicilor de reducere a vulnerabilității la dezastre,datorate cutremurelor de pămant vrancene, cuprind o largă varietate de căi prin care riscul la dezastre poate fi redus. Unul din principalele proiecte care venea in intampinarea Programului Național de Management al Riscului Seismic ( HG nr.372/18 martie 2004 ) și care a fost premiat de Comisia Europeanǎ este "Sistemul de alarmare seismică, in timp real, a obiectivelor industriale și a altor instalații de interes național cu risc major la cutremure puternice vrancene(Early Warning System for Strong Earthquakes)". Acest sistem (Fig.2) este o parte din "Planul de prevenire a populației și a autorităților la acțiunea cutremurelor puternice", plan aprobat in ședința de Guvern din 16.10.2002 cu nr.5/11757/A.N. și este componentă a HG nr.372 /18 martie 2004. Activitatea a fost realizată in cadrul unui proiect prioritar al Programului MENER, in colaborare cu Universitatea Karlsruhe. Partea de detecție a sistemului de alarmare este instalatǎ in satul Ploștina, langǎ Observatorul Seismologic Vrancioaia, iar Centrul de decizie se aflǎ la București-Măgurele, la sediul INCDFP. Sistemul permite ca in maximum 0,9-1,0 secunde din cele 25-32 secunde, panǎ la sosirea undelor seismice distrugǎtoare , sǎ se poatǎ lua urmǎtoarele mǎsuri preventive: -blocarea automatǎ a obiectivelor de interes național cu risc major la cutremure puternice: gazul metan (la cutremurul din 4 martie 1977 au fost circa 40 incendii și au fost găsiți peste 350 oameni carbonizați), instalațiile electrice de inaltǎ tensiune, calculatoarele la nivel central (salvarea datelor), unitațile de stocare ale datelor centrale, lifturile intr-o poziție de siguranțǎ, conductele de petrol și de apǎ, trenurile de mare vitezǎ ,instalațiile aeronautice, rafinǎriile etc.; - activarea mijloacelor de salvare, protecție și intervenție: Protecția Civilǎ, personalul și grupurile electrogene din sǎlile de operații din spitale, bǎncile de date naționale, instalațiile aeronautice, distribuția de energie electricǎ, apǎ etc. Sunt excluse confuziile sau aprecierile subiective, sistemul fiind , in intregime, automatizat. Acest sistem va duce in mod cert și la salvarea de vieți omenețti și la reducerea pagubelor materiale post seism. Pe de alta parte, sistemele de protecție antiseismicǎ a rețelelor de gaz trebuie sǎ fie: (i)-simple,(ii) -sigure,(iii)- robuste și (iv)-accesibile. In acest sens s-a conceput, realizat și experimentat un "DISPOZITIV DE INCHIDERE RAPIDǍ A UNUI ROBINET LA ȘOC SEISMIC", la Observatorul Seismologic Timișoara, dispozitiv care corespunde criteriilor impuse pe plan mondial și care face obiectul " Brevetului de Invenție Nr.117731 B", obținut prin Hotărarea OSIM nr. 4/161 din 27.05.2002. Această invenție a primit "Medalia de Aur" la Salonul Internațional al Invențiilor de la Bruxelles, 2003 și ea va fi folosită in lanțul final al sistemului. Mai mult, datorită concepției, acest dispozitiv poate fi utilizat cu succes și in industria chimicǎ și petrochimicǎ pentru evitarea unor accidente ecologice in caz de seism. Acest sistem de avertizare in timp real este mai mult decat un instrument tehnologic de detectare, monitorizare, alarmare / alertare. El include și evaluarea riscului unind eforturile tuturor sectoarelor ca să planifice mai departe si să dezvolte capacitatea publicului de a răspunde rapid la nivel local și, in mod special, să identifice posibilitățile de creștere a vulnerabilității in comunitatea lor. El devine o parte a sistemului de informare managerială pentru deciziile la nivel local, in cadrul planului național general. Sistemul de avertizare seismicǎ, in timp real, pentru obiective industriale este o realizare unicat a cercetǎrii științifice romanești și din Europa, cu un puternic impact in randul populației. Acest sistem realizat de grupul format din prof.dr.ing.Gheorghe Mărmureanu, ing.Constantin Ionescu, fiz.Alexandru Mărmureanu si ing.Adrian Grigore a făcut obiectul unui proiect IST (Information Society Technologies). Din cele 263 proiecte inaintate la Bruxelles, au fost nominalizate 20 la « Nominees for the 2006 European IST Grand Prize ». Pe data de 30.nov-1.dec.2005, echipa a fost invitată pentru prezentarea in fața Comisiei Europene de specialisti de la Bruxelles, in sala Charlemagne. Pe data de 22 martie 2006 am participat la ceremonia, prezentata la inceputul materialului, la Viena la « European IST Prize Awards Ceremony, Vienna 22 March 2006, orele 18.00-19.30. Titlul proiectului a fost « Sistem de alarmare in timp real pentru cutremure puternice (EWS- Early Warning System for Strong Earthquake) și in manualul de prezentare se arata ca EWS reprezintă un instrument de oprire a proceselor industriale inainte ca undele periculoase ale cutremurelor puternice să sosească, un sistem european de suport al deciziilor. Punctele forte: Caracterul inovativ. EWS reprezintă primul sistem european de detecție in timp real, și de alarmare in cazul cutremurelor puternice. Dezvoltarea sa, realizată in colaborare cu Univeristatea Karlsruhe, Germania, este bazată pe concepte și modele de risc seismic noi. După prezentarea facută in fața unei comisii , formată din 18 reprezentanti ai universităților și academiilor de știinte din Europa , echipa care a prezentat sistemul a fost pur și simplu "invadatǎ" de intrebări și comentarii; era singurul proiect care avea ca obiectiv salvarea de vieți și de bunuri materiale. Eram și suntem pe toate site-urile europene și am fost invitați și in Irlanda pentru prezentarea sistemului. Cum și ce face acest sistem? EWS foloseste intervalul de timp (28-32 secunde), dintre momentul in care cutremurul este detectat de seismometrele din găurile de sondă, situate in zona epicentrală(Vrancioaia-Ploștina) și momentul cand unda distrugătoare ajunge in zona de protejat (Fig.1). Intervalul de timp permite luarea unor decizii inaintea sosirii undelor distrugătoare. Care este utilizarea sa? Sistemul produce blocarea automatǎ a obiectivelor de interes național cu risc major la cutremure puternice și activarea mijloacelor de salvare, protecție și de inter-venție.El va fi folosit și la realizare scenariilor cutremurelor vrancene(Fig.6-a),la "Disater Map". Pentru cine? Destinația EWS include o largă categorie de utilizatori, pentru multe tipuri de procese industriale, pentru salvarea vieții omenilor in final. Poate fi inclus foarte ușor in infrastructura utilizatorilor. O unitate nucleară de iradiere aparținand "Institutului Național de Fizică si Inginerie Nucleară Horia Hulubei" folosește EWS in prezent. Pentru alertarea celor 57 de săli de operație din spitale și pornirea generatoarelor de urgență din București, se va instala EWS in cadrul proiectului in derulare. EWS este conceput să reducă consecințele evenimentelor catastrofice, in particular in cazul orașelor mari și al zonelor dens populate. EWS trebuie văzut ca o parte a sistemului european care asigură in timp real informații despre un hazard iminent datorat cutremurelor. Harta desfășurării cutremurului in timp real(Shake Map), o continuare a EWS, un nou produs in lucru la INCDFP, dă posibilitatea factorilor de decizie, la nivel central sau regional, sǎ ia hotǎrarile cele mai potrivite in timpul desfǎșurǎrii cutremurului. Pe aceasatǎ hartǎ apar , in diferite culori, zonele cele mai afectate iar factorii de decizie pot trimite forțele de intervenție pentru a salva la timp viețile oamenilor sau bunurile materiale. Sistemul a fost prezentat de catre MEdC la Expoziția Mondială de la Paris in perioada 8-11 iunie 2006 și el este acum "suportul" unui proiect in cadrul Programului FP6, proiect căștigat cu 28 de puncte din maximum 30 și la care suntem 23 de participanti din toata lumea, inclusiv Japonia si SUA. Acronimul proiectului este SAFER –Seismic EArly Warning For EuRope și este in cadrul Programului "Global Change and Ecosystems"-"FP6-2005-GLOBAL-4". Proiectul intitulat "Sistem de alarmare in timp real la cutremure puternice" a fost premiat cu "Premiul I" de către Ministerul Educației și Cercetării- Autoritatea Națională pentru Cercetare științifică, pe data de 19 noiembrie 2005 cu ocazia "Zilei Cercetătorului". O alta preocupare a fost cea privind realizarea unui sistem performant de monitorizare a cutremurelor. In acest sens, in cadrul a