Este mai usor sa dai vina pe ceva mare, inexistent in spatiul palpabil, decit sa te uiti in propria ograda si sa-ti recunosti/rezolvi problemele.

Au trecut printr-o ploaie de Caritas-uri, FNI-uri, Bancorex-uri, injuraturi politice, abuzuri din partea statului, umilinte din partea celor care ar fi trebuit sa-i apere, dar care au preferat sa-i scuipe pe geamurile jeep-urilor luxoase si ale viloaielor de neam prost, cumparate sau construite din bani furati cu nesimtire.

Este motivul pentru care, acum, romanii privesc orice noutate cu scepticism, cu o neincredere justificata de experientele amare din trecut, iar Uniunea Europeana nu face exceptie. Exagerarile aruncate peste umar in timpul goanei dupa senzational - a se vedea cazul transhumantei prost intelese de autoritatile romane panicate, sau pur si simplu incompetente - risca sa culmineze intr-o dezamagire nationala. Asta pentru ca este mai usor sa dai vina pe ceva mare, inexistent in spatiul palpabil, decit sa te uiti in propria ograda si sa-ti recunosti problemele sau sa cauti o solutie pentru ele.

In prezent, exportatorii mici se lovesc de problema TVA, de care erau scutiti pina la intrarea in UE. Acum, conform noilor reguli, ei trebuie sa plateasca aceasta TVA in momentul in care cumpara marfa, nu dupa ce o exporta si incaseaza banii. Si atunci, strinsi cu usa de stat, exportatorii apeleaza la mijloace inventive pentru a-si rezolva problema: iau credite de la banci, platesc TVA, si asteapta sa vinda marfa, sa incaseze banii si sa dea o parte din acestia pe creditele respective, cu dobinda aferenta. Pentru ca returnarea TVA de catre stat se face in termen de 120 de zile, timp in care la o suma neplatita se adauga penalitati uriase.

Este, intr-adevar, o problema serioasa, care merita atentie si o rezolvare. Scuze pentru a nu face ceva sau pentru a face prost exista intotdeauna cu miile, doar despre solutii nu vorbeste nimeni. „Legea este proasta", se aude tot mai des. Pai si pentru ce avem for legislativ, platit cu bani grei, nu ca sa schimbe legea proasta, ci ca sa faca bilci nesimtit in timp ce-si voteaza majorari de salarii, corect? Ei bine, cei care ar putea remedia problema sint ocupati, momentan, sa se certe precum chiorii, pe subiecte de interes national, cum ar fi biletelele roz cu miros de spaga si coruptie trimise de reprezentantii de virf ai statului intre ei, sau de referendumuri stupide, care trebuie sa demonstreze o data pentru totdeauna cine-i prostul si cine-i desteptul intr-o problema de orgoliu dictatorial. Pentru cei care le platesc salariile babane, viloaiele si icrele negre pe care le halesc la „protocol", timpul lipseste.

Pe masura ce incercam sa ne adaptam, tiris-grapis, la regulile unei societati civilizate - vorbim aici despre majoritatea membrelor UE - astfel de probleme vor mai aparea. Pentru ca nimic nu-i perfect. Si atunci, daca alesii nu acorda atentie problemelor care ne „ard" la buzunare, nu putem decit sa speram ca vom acorda noi o mai mare atentie casutei in care vom pune stampila la votul urmator.