Profitorul tuturor regimurilor

Posesorul "frumosului nume" Liiceanu (dupa cum se auto-gratuleaza domnia sa in "Romania libera" de ieri) se simte "executat in piata publica". Pentru ca doi confrati de ai sai din grupul celor care-l inconjurasera pe Constantin Noica - din diferite motive - ii contesta, in primul rand, dupa cum consider eu, dreptul de a se auto-personifica in moralistul (narcisist) al societatii romanesti. Vanatorii de suflete din celula adulatorilor intelectualilor rosii ii tin isonul. Pe langa un handicapat sufleteste de la "Cotidianul", si la EvZ, organul Partidului Idolilor de Mucava, Ioana Lupea crede ca de pe frontispiciul ZIUA lipseste sloganul "moarte intelectualilor", "pentru a fi din nou in 15 iunie 1990". Si domnul Liiceanu se auto-victimizeaza (pentru a cata oara?) afirmand in "Comunicatul" sau ca in 1990 s-ar fi aflat "in fruntea unei liste de intelectuali care trebuiau impuscati pe stadioane". Pentru "memoria incetosata" a acestora si din respect pentru adevar, trebuie sa-i spunem aparatoarei de serviciu a mafiotilor culturnici ca pe 15 iunie se rezolvase treaba: studentii creatori ai fenomenului anticomunist Piata Universitatii - printre care si subsemnatul - fusesera deja executati "in piata publica" sau maltratati si apoi incarcerati. In timp ce domnul Liiceanu era la Paris, bine-mersi. Inca din data de 14 iunie acesta a fost protejat - ca si membrii si sediul Grupului pentru Dialog Social din care provine - de catre autoritatile paramilitare ale Frontului Salvarii Nationale (FSN). In dimineata acelei zile, Gabriel Liiceanu, care avea bilet pentru Paris, s-a deplasat de la sediul Editurii Humanitas la aeroportul Otopeni, cu o masina guvernamentala, oferita de prietenul sau Andrei Plesu, ministru in Guvernul Mineriadei (inainte, in timpul si dupa masacrarea studentilor din Piata Universitatii).
Nu este prima oara cand Liigheanu, vorba disidentului Dan Petrescu, isi cosmetizeaza biografia. Nici pana azi, de exemplu, "Lulu", dupa cum era alintat de Securitate, nu a dat o explicatie privind modalitatea prin care a reusit sa se strecoare in 1982 prin sanul aparatului Departamentului Securitatii Statului, pana la Heidelberg, pentru a beneficia de o bursa Humboldt sub ochii BND si STASI, servanta KGB, si cum facea si "salturi" la Paris, pentru a-i "capcana" si pe Monica Lovinescu si Virgil Ierunca, dupa Noica. Sau, cum a obtinut - daca era "persecutat", dupa cum se pretinde - acordul aceleiasi Securitati si, recte, al cenzurii comuniste, "nomina odiosa", pentru a publica in zeci de mii de exemplare "Jurnalul de la Paltinis", - totodata bine remunerat.
Disidenta sa este tot atat de falsa pe cat este anticomunismul mimat de el si gruparea sa anti-romaneasca. Mai ieri, la alegerile din 2000, ii facea propaganda "batranului edecar", Ion Iliescu, acelasi de la care a primit, cu o vorba buna de la Petre Roman - prim ministrul Mineriadei - o halca din averea statului roman: Editura Politica a PCR transformata peste noapte in privata Editura Humanitas. Folosita, printre altele, pentru a forfeca manuscrise originale - Emil Cioran, Mircea Eliade, Monica Lovinescu - sau chiar a topi carti (!) - Paul Goma, "Culoarea Curcubeului" sau, mai recent, Petru Cimpoesu, care, in "Christina Domestica si Vanatorii de suflete" il pune pe "Filosoful L." in posturile jalnice care-i intruchipeaza adevaratul sau caracter "filosofic". Acelasi, redat si de Mircea Zaciu, in "Jurnalul" sau: de servitor al mai marilor zilei, de la patronul KGB al intelectualimii multilateral-dezvoltate, membrul CPEx al CC al PCR Gogu Radulescu, la Ion Iliescu si la Traian Basescu, caruia nu-i putea aduce un mai mare deserviciu prin acordarea "girului" sau (dupa cum se lauda in "Rl").
Domnul Liiceanu nu are dreptul moral de a se pretinde in nici un fel vreo victima a mineriadei sau vreun opozant al regimului comunist si neocomunist post-decembrist. A fost intotdeauna un profitor al tuturor regimurilor.

---

Despre autor: