S-a starnit imediat mare zarva. Presedintele Traian Basescu a reactionat sever, respingand ideea. Au fost si reactii ale partenerilor nostri de "axa" strategica, Washington-ul si Londra. Iar Consiliul Suprem de Aparare a tarii a respins propunerea PNL.
De-atunci incoace, tema revine periodic in atentie: liberalii o relanseaza din cand in cand, cerand retragerea, iar seful statului - dimpotriva - reafirma de fiecare data ca tara noastra isi va respecta angajamentelor asumate in Irak. Uneori, cand reuseste sa se mobilizeze mai prompt, opozitia intervine de pe margine, sustinand - fireste - varianta retragerii, in speranta ca ar putea atrage astfel ceva voturi.
De fapt, toti actorii implicati in acest joc de-a ramanerea sau retragerea din Irak au in vedere in primul rand scena publica interna si mai deloc situatia internationala, cestiunile geo-politicesti si problema irakiana ca atare. Cel mai important subiect mondial al perioadei e tratat in Romania din perspectiva stricta a contextului local si a interesului imediat. Conform unor informatii de presa, totul ar fi pornit de la intentia lui Basescu de a face un anunt privitor la perspectiva retragerii militarilor romani. Alertati, liberalii s-ar fi grabit, nu cumva sa-i lase presedintelui la dispozitie tema, care are un mare potential electoral, caci "masele" sunt din principiu impotriva razboaielor. Oricum ar fi stat lucrurile, nu e vorba decat despre inca o ipostaza a conflictului dintre tabara lui Basescu si cea a lui Calin Popescu Tariceanu, dintre PD si PNL. Liberalii au lansat o tema corecta, dar au gresit actionand pripit, fara consultari prealabile, nici cu partenerii de coalitie, nici cu aliatii straini. La randul sau, presedintele a reactionat responsabil in context extern, dar prea agresiv fata de colegii de la putere, contribuind la escaladarea conflictului intern.
Tema retragerii din Irak nu e usor de discutat in nici unul dintre statele-membre ale coalitiei internationale. Pretutindeni agendele locale joaca un rol major. Dar nu exclusiv. Din pacate, legitimitatea interventiei militare initiale a fost subminata tot de interese politice interne. Presedintele francez Jacques Chirac a folosit ocazia pentru a reaprinde traditionalul orgoliu francez in directie anti-americana, in propriul sau beneficiu politic. N-a fost greu, populatia din Hexagon sustinand de la revolutia din 1789 incoace un model de societate cu dominante sociale si civice, aparent opuse "capitalismului american", perceput ca formula axata pe valori individuale si de piata. Iar in Germania au intervenit interesele electorale ale fostului cancelar Gerhardt Schröder, care, cu spectrul infrangerii in alegerile din septembrie 2002, a recurs la sentimentele pacifiste ale germanilor, alimentate dupa razboiul al doilea de complexul vinei colective de a fi produs nazismul.
Doar ca aceste conjuncturi politice europene au lasat loc si pentru subiectul propriu-zis, pentru argumentatii, analize, variante de interpretare. in cauza sunt teme majore, precum responsabilitatea internationala fata de incalcarea drepturilor omului, fata de regimurile dictatoriale si fata de genocid, securitatea mondiala, terorismul, etica globalizarii. Deja angajata in acest complicat joc de anvergura planetara, Romania nu poate evita la infinit dezbaterea si asumarea propriei sale responsabilitati internationale, cu sau fara militari trimisi in punctele fierbinti ale globului. Irakul nu poate ramane un mic subiect de disputa interna. E o problema esentiala a contemporaneitatii, de neocolit...