Dupa 53 de ani, "Trubadurul" lui Giuseppe Verdi va iesi din nou sub lumina reflectoarelor Operei Nationale din Bucuresti (ONB), in viziunea regizorala a lui Alexander Hausvater. Va fi o montare grandioasa, in care sunt imbinate muzica, vizualul si miscarea, prin elemente de opera clasica, teatru si acrobatie. "Trubadurul" lui Hausvater cuprinde o distributie complexa, formata atat din solisti ai ONB, cat si din invitati ai scenei lirice romanesti si internationale, solisti din Bulgaria, Republica Moldova si de la Opera din Timisoara, corpul de balet al Operei, precum si elevi de la Liceul de coregrafie "Floria Capsali". Miscarea scenica este realizata de Malina Andrei, care debuteaza astfel pe scena ONB. Scenografia spectacolului este creatia Vioricai Petrovici, iar directia muzicala va fi impartita intre dirijorii Iurie Florea (pentru premiera de sambata, 3 martie) si Tiberiu Soare (la reprezentatia din 7 martie).
Regizorul Alexander Hausvater s-a nascut in Romania, de unde a emigrat foarte tanar intai in Israel si mai apoi in Canada. A studiat la universitati din Tel Aviv (unde, ulterior a si predat) si Londra. A fost directorul mai multor teatre importante din Canada. In paralel, s-a axat foarte mult pe adaptari, dramatizari si scenarii de film. A regizat si produs spectacole radiofonice. A activat ca profesor de teatru la mai multe universitati din Canada, dar a si scris scenarii dramatice proprii. Dupa '89, Alexander Hausvater a revenit in Romania unde a montat spectacole pe mai multe scene, fiind la ora actuala unul dintre cei mai interesanti, inventivi, provocatori, dar si controversati regizori din tara.
Ajunsi la ora stabilita in holul Operei, l-am gasit pe Alexander Hausvater dand indicatii regizorale, cu ajutorul a doi translatori, solistului rus care tocmai sosise la repetitii (am inteles, pentru prima oara). Gestica regizorului parea sa completeze imaginea pe care incerca sa i-o sugereze ...
Sunteti la prima colaborare cu Opera din Bucuresti si cu opera clasica. Spuneati despre opera ca este un gen populist. Impreuna cu "Rigoletto" si "Traviata", "Trubadurul" alcatuieste asa-numita "trilogie populara" a lui Verdi. A fost si acesta un criteriu pentru care ati acceptat propunerea Operei sau ce v-a determinat?
Opera in sine este o act artistic ce mixeaza toate celealalte forme artistice. Fiecare poate sa gaseasca ceva in opera - pe plan muzical, pe plan coregrafic, teatral, chiar daca, din cauza materialismului, a fenomenului Scala, a costului ridicat al biletelor (2000 dolari la Metropolitan), opera a devenit ceva exclusivist. Arta adevarata nu poate sa fie elitista. Daca spunem populist, nu vorbim de un nivel artistic scazut. Actul cultural e pentru toata lumea. Shakespeare e populist; Cezanne e populist; Molière e populist.
In Romania am auzit de aceste criterii care impart teatrul in elitist si populist: hai sa facem un spectacol cu 50 de oameni, dar din care nimeni nu intelege nimic, dar mergem in festival!
Noi cream pentru public nu pentru altcineva; la Ploiesti sau la Johannesburg, lucram numai pentru public. Daca spectatorul local nu reactioneaza, e o pierdere de timp.
Despre critica teatrala nu vreau sa vorbesc, dar critica in general, cum e practicata acum, oscileaza intre ignoranta si subiectivitate. Si ma refer la critica internationala. Mi-am dat seama, in Canada, cand eram director de festival, ca criticii care "omorau" spectacolul, de fapt nu l-au vazut. Nu e numai neprofesionist, e ceva criminal. Exact cum trebuie creat un nou teatru, trebuie creata o noua clasa de critici. Responsabilitatea principala a criticului este sa faca oamenii sa vina la teatru. Pe mine nu ma intereseaza, daca ti-a placut spectacolul sau nu. O alta misiune a criticului este de a cauta evolutia de la trecut, prin prezent spre un moment al viitorului idealist. Dar daca ceva in viata ta s-a schimbat dupa ce ai vazut spectacolul, asta ma intereseaza. Aprecierea artistica nu e comparativa. Un raspuns lung, dar "Trubadurul" este populist, da.
Spuneati ca, in teatru cel putin, preferati sa montati dramaturgi care nu mai sunt, ca sa nu fie deranjati. Daca Verdi s-ar afla in sala, ce credeti ca ar spune despre acest "Trubadur"?
N-am nici un fel de dubiu ca Verdi ar fi fost impresionat. Era un geniu care se gandea tot timpul la viitor. E foarte important in spectacolul acesta ca muzica sa se transforme in formule vizuale. Sa-l determine pe om sa participe, sa interactioneze.
Eu niciodata n-am fost public pasiv. Intotdeauna fredonam sau imitam ceva. Vroiam sa particip. Acelasi lucru vreau sa simt din partea publicului. Probabil ca arta numarul unu in lume, la ora actuala, e muzica. In cazul asta particular, eu vreau ca tinerii care din start refuza sa asculte Verdi pentru ca il asculta bunicul, sa gaseasca ceva in acest spectacol care sa-i determine sa se indrepte si spre muzica lui Verdi.
Faptul ca alaturati mai multe arte ale spectacolului - muzica, teatru, acrobatie - nu credeti ca va va atrage si critici care vor afirma ca "n-are ce cauta circul la opera"?
Daca vezi numai o montare clasica a unui spectacol - care pe mine m-ar plictisi - si n-ai vazut si altceva, atunci desigur ca numai acea montare clasica reprezinta un reper. Dar eu ma intreb: poate cineva care e obisnuit cu clasicisimul sa accepte, fara prejudecati un alt fel de spectacol? Raspunsul e foarte greu de dat in tara asta. Forta conformismului e mult mai mare decat fortele care nu vor sa schimbe nimic.
Mi se pare foarte important ca oamenii sa cunoasca muzica. Sa treaca de acest prim pas. De aceea n-am montat o opera moderna. Dar ca principiu, mie mi se pare ca orice miscare experimentala e de bine si duce spre un bine. In schimb, de ignoranta mi-e frica. A creat rasism, dusmanie, violenta.
Cum va vindeti "produsul"? Care sunt punctele forte ale "Trubadurului" marca Hausvater?
Spectacolul trebuie sa raspunda, in viziunea mea, la doua intrebari: de ce aici? de ce acum? Sa-l ajute pe spectator sa gaseasca legatura intre opera scrisa atunci si ce traim noi in fiecare zi. Este un spectacol total clasic, cu personaje regandite in formule moderne. In arta nu este nimic nou. E un spectacol despre metamorfoza, pentru ca numai prin schimbare putem sa avem o idee despre potentialul nostru uman nelimitat.
Spectacolul se numeste "Il Trovatore" - Cel care cauta. Cauta si vei gasi! Viata interioara e un experiment de laborator. Acolo se afla multe raspunsuri, dar, daca nu-ti pasa de stadiul individual, atunci nu-ti pasa de nimic.
Tare as vrea sa vina oameni "virgini" intr-ale operei. Poate vor reveni, poate nu. Am auzit multi oameni spunand "am fost la Opera, m-am plictisit de moarte!". Sau "am fost si era plin de batrani. Am avut impresia ca sunt la azil. Am imbatranit si eu fara sa traiesc 40 de ani". E grav. Noi trebuie sa invitam oamenii sa-i mai dea operei inca o sansa.
"Trubadrul" e o alta sansa...
Foto: Mircea PAUN Speranta mea e ca, la un moment dat, oamenii vor dori sa nu piarda nimic. Teatrul, opera de azi e o intalnire de artisti cu traditii si culturi diferite. E o necesitate. Daca nu se va lucra asa, cultura va ramane pe loc. Arta necesita fanatism.
Nu va e frica de termenul acesta?
Mi-e frica de felul cum e interpretat el politic. Fanatic poate fi si ceva pozitiv - te darui total, cu credinta si profesionalism, fara nici o scuza. Daca nu facem ceva de care suntem mandri, nu se poate spune ca am creat o reflexie a sufletului.
Daca ati fi montat "Trubadurul" oriunde altundeva in lume, tot asa l-ati fi vazut sau are si publicul rolul lui indirect?
Un lucru care nu se spune despre mine si ma lezeaza destul de mult este ca Hausvater se joaca cu casele inchise ("Arborele tropicelor", Iasi; "Athenee Palace Hotel", Timisoara). Intre mine si public s-a format o legatura. Oamenii nu vin pentru ca eu i-am chemat sau pentru ca au citit in jurnal. Ei vin. E o loialitate reciproca. Despre publicul roman pot insa sa spun ca este mai avizat, mai cunoscator, mai apreciativ, decat la Montreal, Toronto, New York, Paris. Daca acest spectacol ("Trubadurul" - n.n.) ar fi fost facut in alta parte, probabil ca as fi mers mai mult in zona experimentului - un loc neconventional, publicul sa nu fie static. Da, ar fi fost diferente. Dar in general iti studiezi publicul si incerci sa te identifici cu el. Oricum ne raportam si la public. Noi am incercat aici si un proces de demistificare a Operei.
Cand vorbesc despre Romania - si cred ca ma numar printre cei 1% care vorbesc in termeni apreciativi - vorbesc despre o tara superioara. O tara in plina miscare care are posibilitatea, intr-un viitor (speram apropiat), sa se schimbe. Daca sunt in tara in care experimentul se intampla la tot pasul, experimentul duce (sper) la evolutie.
"Trubadurul"
Premiera: sambata 3 martie, Opera Nationala Romana, orele 18.30
Conducerea muzicala: Iurie Florea / Tiberiu Soare
Regia: Alexander Hausvater
Maestru de cor: Stelian Olariu
Scenografia: Viorica Petrovici
Coregrafia: Malina Andrei (Corpul de balet al ONB cu participarea elevilor Liceului de coregrafie "Floria Capsali")
Asistent coregrafie: Roxana Popescu
Light Design: Lucian Moga
Asistenti regie: Ecaterina Tutu, Daniel Prallea Blaga
Regia tehnica: Adriana Moisescu, Irinel Valcea, Gabriela Kraus
Distributia:
De Luna - Iordache Basalic, Stefan Ignat, Ionut Pascu
Manrico - Ahmed Agadi (Rusia), Kamen Chanev (Bulgaria)
Leonora - Dorina Chesei, Mariana Colpos, Sorina Munteanu, Madeleine Pascu
Azucena - Gabriela Dragusin, Ecaterina Tutu, Liliana Lavric (Republica Moldova), Lucia Papa (ONR Timisoara)
Azucena mama - Roxana Gutman (actrita)
Azucena fetita - Raluca Botez
Ferrando - Mihnea Lamatic, Horia Sandu, Sorin Draniceanu (Craiova)
Ines - Adriana Alexandru, Sidonica Nica, Antonela Barnat
Ruiz - Vlad Mirita, Teodor Ilincai
Mesagerul - Liviu Indricau, Constantin Negru
Un tigan batran - Adrian Ionescu, Alin Manzat, Ovidiu Pasca
Verdi - Claudiu Bleont, Mihai Petcu
De Luna tatal - Mircea Anca
Doica - Corina Guset, Carmen Balasoiu
Acrobati - Adrian Tudor, Georgeta Ciocarlan