Decizia de a convoca referendumul prezidential nu poate fi desprinsa de contextul politic actual. Inca o data scopul scuza mijloacele. Nici condamnarea comunismului, nici „votul uninominal" nu au fost teme ale campaniei electorale. Desi initial contre coeur, odata pornit procesul condamnarii comunismului totalitar, presedintele nu s-a mai putut sustrage.

Uninominalul provoaca spaime. Dupa ce Traian Basescu a lansat referendumul sau, politicienii sau jurnalistii i-au descoperit atitea inconveniente incit e de mirare ca sapte state europene, Statele Unite sau Canada mai folosesc sisteme electorale bazate pe circumscriptia uninominala. Si nu oricare state, ci unele dintre cele mai mari: Marea Britanie, cu sistemul majoritar relativ, Franta, cu sistemul majoritar absolut, Germania, cu sistemul mixt prin compensare, ba chiar si Italia si Polonia pentru Camera Superioara. Dintre statele europene care sint inaintea noastra ca teritoriu sau populatie, doar Spania foloseste sistemul consecvent proportional de lista. Mai aproape de noi, Ungaria foloseste cu succes inca de la inceputul tranzitiei un sistem mixt care, desi criticat, a contribuit la stabilizarea relativa a vietii politice. Mai e si votul unic transferabil din Malta si Irlanda care foloseste intr-un anume fel tot circumscriptia uninominala.

Pentru ca referendumul bate la usa a fost redescoperita, drept panaceu, Comisia parlamentara pentru legile electorale. Ca si cind aceasta nu ar functiona de mai bine de o jumatate de an fara ca partidele sa fi facut cel mai mic progres pe calea reformei electorale. Formula celor trei patrimi, adoptata si in 2003 in Comisia Hrebenciuc, a fost reluata. Nici o reforma nu va putea fi adoptata fara un consens larg, adica fara doua treimi din voturile comisiei. Or, partidele care se revendica de la sisteme bazate pe circumscriptia uninominala au propus proiecte de lege care promoveaza formule electorale incompatibile. Socialistii, contra traditiei europene a familiei lor politice, au propus, pentru placerea negocierii, un sistem majoritar in doua tururi, iar liberalii au preluat sistemul propus intr-o varianta mai veche a Codului electoral al Asociatiei Pro Democratia, un tip de mixt cu compensare. De ceva timp, la pozitia liberala s-au raliat si democratii. Celelalte partide sint pentru statu-quo. Deci, nu exista, fara un impuls extern, nici o sansa pentru un compromis rapid. Daca n-ar fi sondajele care demonstreaza un sprijin masiv pentru schimbarea sistemului electoral, problema ar fi de mult ingropata. Acum, cu referendumul in coasta, partidele sint constrinse fie sa accepte consultarea populara, fie sa gaseasca numitorul comun. Dar nici in ceasul al doisprezecelea vointa politica pentru reforma nu se manifesta. Pentru moment, lucrarile comisiei par a fi incremenite.

Decizia de a convoca referendumul prezidential nu poate fi desprinsa de contextul politic actual. Inca o data scopul scuza mijloacele. Nici condamnarea comunismului, nici „votul uninominal" nu au fost teme ale campaniei electorale. Desi initial contre coeur, odata pornit procesul condamnarii comunismului totalitar, presedintele nu s-a mai putut sustrage. Daca in martie 2006 Traian Basescu nu stia cum poate fi condamnata o perioada de jumatate de secol din istoria Romaniei, in decembrie acelasi an gasise solutia. La fel si in cazul „votului uninominal": in septembrie 2006, Traian Basescu considera uninominalul o formula riscanta. In februarie 2007 il propune spre consultare poporului. Si astfel, efect pervers al acutizarii crizei de structura, creste interesul fata de asteptarile electorului mediu. Miscarea lui Basescu in directia opiniei publice ii poate spori popularitatea, dar cistigul nu va fi doar unul individual. De reforma electorala pot profita si partidele politice, si cetatenii.

Nu exista miracole in privinta sistemelor electorale. Dar rolul lor in ingineria constitutionala nu poate fi neglijat. Asa si cu „votul uninominal". Formula e ambigua, dar a facut deja cariera. Caci uninominala e doar circumscriptia, nu votul. Sistemul dupa care se distribuie mandatele depinde insa de tipul de circumscriptie. Sistemele proportionale presupun de regula circumscriptii plurinominale, de lista, iar consecinta este ruptura dintre alesi si alegatori. Si cind reprezentatii sint suspectati de coruptie, aceasta fractura devine periculoasa pentru mersul democratiei. Iar la noi, democratia de parada cu demonstratiile sale electorale neconvingatoare nu a creat nici o sustinere solida. Votul poporului ar putea da peste cap calculele unor politicieni din vechea garda; in schimb ar putea relansa democratia.