Cuvintul-cheie al epocii in care traim este cel de verificare. Cind am constatat cit de mult din timpul unei zile il pierd verificind tot felul de fleacuri, m-a apucat teama ca nu cumva sa fiu mai bolnav decit crezusem, pentru ca dupa un timp sa-mi dau seama ca ceea mi se paruse a fi un defect psihologic de care imi inchipuiam ca sufar numai eu sa se dovedeasca a fi trasatura fundamentala a lumii noastre.

Gama zilnica a gesturilor pe care le facem numai cu rostul de a verifica ceva sau pe cineva are o gradatie uimitoare: verificam daca am inchis usa, daca nu am lasat apa sau gazele deschise, daca am dus gunoiul; apoi ne verificam infatisarea in oglinda, ne verificam contul in banca sau daca nu cumva masina din fata blocului ne-a fost furata in timpul noptii; verificam daca nu ne-a inselat iubita sau daca nu am fost pacaliti la cintar in piata; verificam daca nu am fost surprinsi asupra unei culpe sau daca partea de abjectie a fiintei noastre nu a ajuns la urechile altora; in fine, ne verificam fidelitatea prietenilor cu aceeasi grija cu care statele lumii isi verifica periodic manunchiul de aliante si sferele de influenta. Iar la sfirsit, daca mai avem timp, verificam daca ceea ce se spune despre trecutul nostru este propaganda sfruntata sau adevar banal.