Stiti care este deosebirea dintre o rata? Raspuns: Are ambele picioare perfect egale, dar mai mult dreptul.
Sa nu credeti ca am luat-o razna. Cred insa ca intrebarea si raspunsul de mai sus sint definitorii pentru sistemul filozofic din care se furajeaza ginditorii de duzina ai fotbalului. Discursurile inepte care au precedat debutul in noul sezon competitional au fost sever amendate de realitate. Aceeasi realitate care refuza justificarile tembele prin care martalogi cu domiciliu fraudulos in fotbal incearca sa motiveze prestatia mediocra a unor echipe.
Va mai amintiti de minia proletara scoasa din teaca de Copos si Iancu, doi preacucernici deranjati in puritatea lor de amenintarea blaturilor? Aflasera ei, din colaborarea nemijlocita cu Mama Omida, ca Jiul se preda neconditionat in Stefan cel Mare, ca Universitatea Craiova si Argesul se vor intelege precum Mititelu cu Penescu, ca Steaua va defila catre locul doi ajutata de arbitraje. Si, cind colo, ce sa vezi? Cei doi si-au stricat iremediabil golaverajul in clasamentul adevarului. Ei nu pot fi salvati de la retrogradarea in dispret decit de contraperformantele pe care si le trece in cont, cu o fermecatoare dezinvoltura, Mihai Stoica.
Managerul cel mai general din Ghencea s-a oparit rau de tot cu fiertura „politica" a arbitrajului. Cert este ca Stelei i s-a anulat un gol perfect valabil in meciul cu UTA. Au fost in meci si alte decizii discutabile care dau calificativ prost brigazii de fluierasi. Daca ai insa capul pe umeri ar trebui sa observi, in primul rind, ca mai jenanta decit prestatia arbitrilor a fost cea a echipei campioane. Ar trebui sa observi ca Steaua, singura perdanta dintre ocupantele podiumului, nu este capabila sa se ridice la nivelul pretentiilor afisate, la nivelul conditiilor create in Ghencea.
Olaroiu afirma ca daca ar fi avut la dispozitie doi de Dica acum ar fi fost in Liga Campionilor. Eu cred ca altu-i adevarul. Daca Olaroiu ar fi avut la dispozitie „promisiunile" lui Mihai Stoica, Steaua era mondiala. Numai ca intre vorbe si fapte se casca o prapastie din care managerul nu are puterea sa se salveze. Infumurarea nu se poate substitui valorii autentice. O fi repurtat Stoica victorii de tinerete in matematica lui de politehnist. S-o fi luat la trinta cu vreun opt, l-a rapus si a crezut ca a descoperit infinitul. Dar iluzia nemarginirii nu te ajuta in confruntarea cu realitatea de fapt. Dimpotriva! Te expune periculos. Mi se pare edificator un singur exemplu. Dupa meciul cu Sevilla, de la Bucuresti, Mirel Radoi spunea ca se simte umilit. Simtea ca un adevarat sportiv. Mihai Stoica l-a contrazis. Zicea el ca s-ar simti umilit doar daca ar pierde cu Bistrita, in Ghencea. Adica in fata unui adversar redutabil depune armele neconditionat. Daca tacea…Dar Mihai Stoica n-a tacut. Si astfel ne-a oferit o dovada in plus a faptului ca nu are detenta necesara marii performante. Nu ne-ar fi determinat sa credem din nou ca Gigi Becali s-a grabit atunci cind i-a facut buletin de Bucuresti. MM-ul are aliaj de Tiglina. Si mai ca-mi vine sa-l intreb daca stie care-i deosebirea dintre o rata. Daca nu stie bancul, cred ca va raspunde: Are ambele picioare perfect egale, dar mai mult dreptul!
Campionatul a debutat in noul sezon asa cum ne asteptam. Penibil! Din cele noua meciuri ale etapei nu putem alege vreunul care sa salveze turma. Combatantele primei ligi au etalat un fotbal costeliv, fara vlaga si fara idei, netrezit inca din hibernare. Dincolo de neputintele cronice, ce par inrudite cu traditia, sta un mare adevar. Calendarul competitional este prost gindit. Este clar ca trezirea la realitate dupa o pauza competitionala mai lunga decit lenea devine o corvoada coplesitoare.
Mircea Sandu, mai european ca oricind, prezenta ca pe o necesitate stringenta modificarea respectivului calendar competitional.