Povesti irakiene cu final romanesc si miros de praf de pusca!

Va rog, pe de o parte, va cer, pe de alta, sa va considerati absolut independenti si sa aplicati legea. Statutul pe care il aveti acum va face responsabili doar in fata celor 22 de milioane de romani, nu in fata oamenilor politici sau a oamenilor cu bani“, declara, la bilantul pe 2005 al Parchetului General, presedintele Traian Basescu, cu adresa directa la procurori. Chestia asta cu „statutul pe care il aveti acum...“ si cu responsabilizarea ar trebui sa-l repete presedintele, in fiecare zi, in oglinda. Pentru sine. I-ar prinde bine, mai ales ca - simpatic fiindu-mi modul in care abordeaza Basescu, de cand e presedinte, relatia de comunicare cu presa - ar deveni mai responsabil in atitudini, in general, fata de cele 22 de milioane de romani si nu i-ar mai imbrobodi cu felicitari absurde destinate unor institutii care mai au mult pana a se numi europene. Pentru ca nici una nu prea merge bine.

Singurele care fac ce vor sunt serviciile secrete, pentru ca ele sunt instrumentul cel mai bun in tolba imaginii unui presedinte. Poate ca, tocmai de dragul acestui instrument, Traian Basescu a trecut deja la indexul uitarii fuga lui Hayssam, scandalul „Liviu Turcu-Varujan Vosganian“ sau, mai nou, caderea lui Razvan Ungureanu de la sefia MAE in urma „retrocedarii“ de catre americanii din Bagdag a celor doi romani retinuti timp de trei luni pe meleagurile irakiene.

Pe undeva, Basescu a ramas in sondaje, chiar si in scadere, mai tare ca toti ceilalti. Ce l-a intarit? In primul rand, Criza Ostaticilor. A triumfat. Irakul l-a facut mare. Atunci a stiut sa faca din presa un aliat. Pana la un punct.

A doua oara, cand scandalul a venit din acelasi teritoriu, prin aflarea vestii retinerii lui Nelu Ilie si Adrian Gancean intr-o tabara a aliatilor nostri, Traian Basescu nu a mai avut nevoie de presa. Era mare, dar devenise si foarte tare.

Toate demersurile s-au consolidat in varful Comunitatii Nationale de Informatii si, pentru fraieri, adica pentru noi toti, aceasta problema a ramas asa cum i s-a pus eticheta la Cotroceni: o problema consulara. Care ar fi motivul stingerii interesului pentru aflarea adevarului din spatele tututor „disectiilor“ facute pe acest subiect?

Unul dintre motive ar fi acela legat de posibila apartenenta a celor doi romani la un anume serviciu secret. La care? Nelu Ilie a declarat, din start, ca nu are nici o legatura cu vreo structura de acest gen. De fapt, nici nu mi s-a parut a avea figura de spion. Celalalt, insa, mi-a atras mai mult atentia.

M-am aplecat mai mult asupra acestui subiect si ceva-ceva nu se pupa cu intregul. O „portie“ lipseste. Care?

---

Despre autor: