Continui "dialogul" meu imaginar cu NASA - l-am pornit cam in 1999, in "Stiinta si tehnica" si "Cronica Romana", au iesit, de aici, cateva sute de articole, emisiuni radio si TV si, de curand, chiar o carte de eseuri de stiinta, purtand titlul genericului rubricii -, ma stimuleaza Internet-ul, emisiunile posturilor de radio si televiziune "civilizate" (Radio Romania Cultural, BBC, RFI, Discovery Channel, AXN-SciFi, Animal Planet), ai caror redactori stiu ca trenul progresului are in locomotiva sa pe membrii breslei cercetatorilor in stiinte si tehnologii, dar ma ajuta si eforturile "Galaxiei Gutemberg", din ce in ce mai fidela revistelor si cartilor de stiinta pentru marele public. De aceea imi face placere sa va comunic ca peisajul intelectual al Romaniei profunde da semne de intoarcere la normalitate, adica la activitatile intelectuale pe care le impun atat elitele cat si nevoile reale ale societatii. Una dintre aceste activitati este regandirea, inscaunarea in mentalul public a conceptului de dezvoltare durabila - si va vorbesc acum despre acest gen de dezvoltare-privind-catre-viitor tocmai pentru ca doua manifestari din saptamana trecuta s-ar putea dovedi declansatoare de actiuni in folosul noii politici. Prima a fost luni, 19 februarie 2007, o "sezatoare ecologica" la care a participat politicianul Julio Behrend, secretar general al Partidului Verzilor in Parlamentul European. S-au strans, in jurul dlui Behrend, cei cativa politicieni care au mai ramas in urma fragmentarii miscarii ecologiste de la noi - cu sanse, deocamdata, mici, apreciez eu, de a reaseza in metabolismul politic romanesc un Partid Verde, asa cum de pilda, au Germania, Franta, Tarile Scandinave. Dar, fenomen semnificativ, au aparut la "masa rotunda" formatii de reala societate civila (caci nu alde Liiceanu sau Patapievici o reprezinta, ei nefiind decat o coloana a V-a politica, a cine stie carei miscari fundamentaliste occidentale!). Asociatii, fundatii, ONG-uri publicand reviste, almanahuri (excelent cel realizat la Rm. Valcea, de ...... Fartat!) dezvoltand actiuni in favoarea Romaniei curate si exercitand presiuni pe plan local pentru educarea cetatenilor in sprijinul dezvoltarii economice armonioase si nepoluante - iata un spectru neasteptat de larg de cetateni sensibili la politicile viitorului. A doua intalnire a fost pur si simplu de nivel academic, gazda a fost, sambata 24 februarie, Institutul de Economie Mondiala, au participat membri ai Academiei Romane, ai Forumului Ecologic al PSD, ai grupului de reflexie "Mercurius", diversi experti, de mare calibru, ai institutelor noastre de cercetare. Tema a fost larga: strategia post-aderare a Romaniei - dar discutiile au iesit din cadrul politic, atingand sfere ale cercetarii stiintifice si noile tendinte care se impun pe plan mondial in conditiile in care au aparut fenomene mai inspaimantatoare decat terorismul: schimbarile climatice si efectul de sera. Bun cunoscator al subiectului, fostul presedinte Ion Iliescu a deschis dezbaterile cu un lung - foarte lung! prea lung! - expozeu, o analiza lucida, pe care, oricum, o cunosteam toti cei prezenti (si, multi dintre noi, ne-o si insusisem demult). Dezvoltarea durabila inseamna, in mare, dezvoltare economica dar si sociala - asa cum numai Europa o face, s-a spus, in aceasta lume profund capitalista in care traim, dar si ecologica, adica cu grija pentru sanatatea mediului inconjurator. S-au aratat cu degetul cativa "vinovati": consumerismul exagerat, indus de civilizatia occidentala (ganditi-va doar la faptul ca se fabrica circa 600 miliarde de ambalaje de plastic in fiecare an!), cresterea numarului de autovehicule (sunt, acum, in jur de 800 milioane; vor fi, spre 2020, peste 1,3 miliarde - daca China si India continua sa creasca economia si sa imbratiseze, pentru cetatenii lor, modul de viata euro-american), energetica de baza in hidrocarburi (dar, atentie, biocombustibilii - din viitorul apropiat - pot scumpi pretul painii si al orezului! - s-a spus) si, nu in ultimul rand, lipsa de educatie in randul publicului larg, cea prin care pregatim cetatenii din 2o1o si 2o2o pentru o planeta curata si pentru actiuni neenergofage, logice, menite sa echilibreze si politica, societatea umana. Era timpul, sunt de acord, ca adevaratele elite ale Romaniei sa se stranga umar langa umar pentru a arunca o ocheada spre viitor, a-i deslusi tainele si, fireste, pentru a-si tine specialistii la masa de lucru, pentru un proiect al Romaniei anilor 2020. Un proiect care sa nu fie doar un eseu (cum s-a intamplat), ci sa contina elemente de strategie si tactici pentru actiuni concrete, care chiar sa forteze cele trei mari puteri ale tarii - politicienii, patronii, mass media (in aceasta ordine) sa gandeasca o Romanie in care romanul simplu sa poata trai decent si peste o suta de ani. ...Oare am dormit in ultimii 30 de ani si nu am observat ca planeta ne scapa din maini? se intreba, recent, o publicatie germana. Raspunsul: da, este adevarat, ocupati cu implantarea democratiei si - mai ales - a ultraliberalismului pietei - am uitat pe ce planeta fragila traim.