Cui sa-i mai pese la Bucuresti de "Unchiul Vanea" sau de cele "Trei surori", care vor la Moscova, si nu la Bruxelles, daca imediatul nostru individual si mentalul intregului popor, cititor - de ziare, si ascultator, mai ales, de ce graiesc televiziunile, este ocupat de vrajba "Iarna vrajbei noastre" dintre marimile prime ale peisajului politic romanesc?
O comedie trista, cu accente de farsa tragica, se deruleaza sub ochii nostri, uneori si cu participarea noastra mai mult sau mai putin voluntara. Ce sa mai facem cu Cehov si eroii lui plini de tanjeli si nelinisti, cu sperante si iluzii ca viata poate fi suporatabila, ce sa facem cu atatia "oameni de prisos" intr-o lume care nu mai mai cauta raspunsuri la chestiunile grave ale existentei pentru ca nu mai are timp sa formuleze intrebari? Este pacat ca editia critica Cehov, "Opere" s-a impotmolit la volumul cinci. Iar urmatoarele trei volume, cuprinzand si corespondenta si fabulosul - nu foarte cunoscut - "Sahalin" , putin probabil ca mai vor fi editate de cineva, dupa ce editura "Univers" a renuntat la editarea de editii critice. (In aceeasi situatie se afla si Balzac). Este cu totul regretabil ca Cehov si lumea lui dispar din interesul nostru imediat, este imbucurator si tonifiant in acelasi timp ca mai apar volume cu povestirile lui (ultimul la "Polirom") sau teatrele mai incearca sa ne retina interesul. "Unchiul Vanea" la Bulandra, in regia lui Yuriy Kordonskiy, face sali pline de cativa ani, Horatiu Malaele prezinta si el un spectacol "Mascariciul" improvizand pe teme decupate din scrierile cehoviene. Oarecum in acelasi mod de operare procedeaza si actorul Niculae Urs (foto), excelentul partener al lui Malaele din "Mascariciul" cand propune pe scena teatrului "Nottara" o reprezentatie actoriceasca si regizorala sub genericul "Momaia". Plecand de la cateva schite si povestiri, din care extrage secvente si mici povesti aparent insignifiante ce se asambleaza sub forma unui lung monolog-pseudoconferinta, bun prilej-pretext pentru a crea un personaj si o epoca. De a da viata multor framantari launtrice din existenta unui sot terorizat de o nevasta posesiva, de a prinde in insectarul intamplarilor diurne fragmente de patanii mai mult sau mai putin amuzante.
Actorul-regizor Nicolae Urs reusind, dincolo de anumite excese ce tin de "carligele" aruncate publicului romanesc, nu intotdeauna utile sau justificate sub raport artistic, un adevarat tur de forta. Sigur ca anumite secvente sunt "trase" spre contemporaneitatea noastra, semn ca prea multe nu se schimba cu noi in afara tehnologiilor sau atitudinii noastre vizavi de efectele daunatoare ale tutunului si alcoolului. Ironiile sunt "soft", chiar daca, sa zicem campania antialcool initiata de Gorbaciov a fost un esec total. Un bun spectacol cu un, descoperim cu candoarea neofitului, excelent actor, din clasa marilor actori romani care nu au ajuns si vedete. Popularitatea si notorietatea nefiind impartite de si prin criterii foarte limpezi. Nicolae Urs ar intra in acea categorie de minunati si devotati slujitori ai Thaliei care, dincolo de bucuria de a juca, se simte si fascinatia lui "a fi". Un actor care se daruie, care-si simte si traieste personajul nu poate face decat roluri bune. Daca pe Cehov il admiram de multa vreme, pe actorul Nicolae Urs il vom pretui, nu mai putin, de azi inainte. "Efectul daunator al tutunismului si alcoolismului asupra organismului" ar putea sa fie minim.