Volumul "Marile minuni ale lumii" este el insusi o minune de carte. Foarte bogat ilustrata cu excelente desene in culori ale lui Richard Bonson, completata cu fotografii edificatoare, toate inteligent comentate de Russel Ash, cartea nu reconstituie numai cele "7 minuni" ale lumii antice, dar ne dezvaluie alte adevarate miracole savarsite de mintea si mana omului, fie ca tin de domeniul trecutului, fie de cel al prezentului. Scriitorii si calatorii antici au numarat sapte "minuni", inlocuind Colosul din Rodos, care s-a construit dupa moartea lor, cu zidurile Babilonului. Ulterior, invatatii din Evul Mediu au stabilit o lista care cuprindea: Piramidele, Gradinile suspendate ale Semiramidei, din Babilon, Colosul din Rodos, Templul Artemizei din Efes, cel incendiat de Herostrat din dorinta nebuneasca de a deveni celebru, Statuia lui Zeus din Olimpia, sculptata de Fidias, impodobita cu multe pietre pretioase, o tona de fildes, foarte mult aur si masurand 13 metri, Mormantul lui Mausol, ridicat de iubitoarea sa sotie (de aici si cuvantul mausoleu) si Farul din Alexandria. Sapte! Cifra cu calitati magice: zilele saptamanii sunt sapte; pacatele capitale sunt tot sapte. Puneti pe cineva sa va spuna repede un numar de la 5 la 10, in cele mai multe din cazuri vi se va raspunde automat: sapte. Dar despre cele 7 minuni ale lumii antice veti gasi, in cartea amintita, numeroase desene ale infatisarii lor, veti afla modul cum au fost construite si ce cunostinte incredibile aveau arhitectii si inginerii timpului aceluia indepartat pentru a putea crea edificii atat de ambitioase, adeseori deplasand de la mari distante cantitati uriase de materiale. Si daca in afara piramidelor, celelalte "minuni" au disparut, autorii cartii indica locurile unde pot fi gasite ruinele lor sau relicvele obtinute legal ori ilegal de catre marile muzee, in top aflandu-se British Museum. Herodot in secolul V i.H., Filo din Bizant prin 225 i.H. si Antipater din Sidon pe la anul 130 i.H. sunt primii care au scris despre aceste monumente. Dar acestia nu puteau cunoaste realizarile orientului indepartat, piramidele din America de Sud sau statuile din Insula Pastilor , la fel de uimitoare ca si cele descrise de ei. Ash si Bonson se preocupa si de acestea, dupa cum nu neglijeaza nici opere ale contemporanilor nostri, si ele adevarate "minuni". Pagini cu un farmec deosebit sunt dedicate "Marelui zid chinezesc", construit de Qin Shi Huangdi, primul conducator al unei Chine unite, zid ridicat in anul 220 i.H., impotriva invaziilor mongole din Nord. Acesta se intinde pe 3460 de Km. si are o latime care permite trecerea randurilor de cate 10 soldati, umar la umar. Dar scriitorii antici n-au inclus intre minunile lumii splendida Acropole din Atena, conceputa de Fidias, pe timpul lui Pericle. Ah si Benson o fac. De asemenea ei amintesc si de Stonehenge, misterioasa compozitie de menhire si dolmene, veche de peste 5000 de ani, cu blocuri de piatra depasind fiecare 50 de tone, iar cine le-a ridicat si de ce, nu este lamurit nici pana in ziua de azi. Uneori, cei doi autori au indoieli asupra unora din descrierile anticilor. Dupa ce redau cam ce s-a spus despre Gradinile suspendate, construite la Babilon, sub domnia lui Nabudoconosor II, ei constata ca nu s-a descoperit nici o urma arheologica a acestor constructii. De asemenea ei se indoiesc ca pe sub picioarele intredeschise ale Colosului din Rodos, o imensa statuie dedicata lui Helios, zeul soarelui, ar fi putut trece nave, desi el masura 32 de metri, si numai un deget de la mana avea dimensiunea unui om adult. In schimb, considera o adevarata "minune" statuia "Pieta" in care Maria indurerata il tine in brate pe Iisus coborat de pe cruce, statuie sculptata de Michelangelo la varsta de 25 de ani si aflata la Vatican, in bazilica San Pietro. Ea este mica in comparatie cu statuia Mantuitorului, opera a lui Hector de Silva, dominand orasul Rio de Janeiro din varful muntelui Corcovado. Ambele lucrari le veti gasi comentate in paginile cartii, ca si Sfinxul egiptean, sau uriasul Buddha din Lashan, cea mai mare statuie a acestuia, inalta de 71 de metri si daltuita in stanca. Cine viziteaza Parisul, se va opri fara indoiala la Domul Invalizilor. Acolo va admira impunatorul mormant al lui Napoleon si va afla de la ghid ca granitul rosu al pietrei funerare este un dar al Tarului Nicolae I. Desi tarul stia bine ca Bonaparte a fost un inamic al rusilor, a dorit sa dea un semn al admiratiei pentru bravura acestuia si, probabil, sa cucereasca simpatia francezilor. Aflam insa din cartea "Marile minuni ale lumii" ca trupul neinsufletit al imparatului este depus in 6 sarcofage, introduse unul in celalalt. Cel mai mic, aflat in centru, este din aliaj de fier si cositor, al doilea din mahon, al treilea si al patrulea din plumb, al cincilea din abanos si ultimul din stejar, totul fiind invelit apoi in granitul rosu. Dar printre „minunile" pomenite in carte se afla si Columna lui Traian, de la Roma, opera a lui Apolodor din Damasc, povestind ca intr-un film, fotograma cu fotograma, razboiul romanilor cu dacii. Printre fantasticele lucrari moderne figureaza si stadionul olimpic din Sidney, construit cu un an inaintea Olimpiadei din 2000 si putand sa primeasca 110.000 de spectatori. Nu a fost lasata de o parte nici Statuia Libertatii, un dar al poporului francez catre cel al Statelor Unite, lucrare a sculptorului Frederic Auguste Bartholdi, care a folosit-o pe mama lui drept model. Statuia este facuta din 91 de tone de felii de cupru batute peste un cadru de fier. Ridicata intai la Paris, in 1884, a fost transportata la New-York, in 350 de bucati care au fost apoi remontate. Este descris si Empire Building, tot din New York, care a fost timp de 40 de ani cea mai inalta cladire din lume, de la inaugurarea ei in 1931, pana ce s-au definitivat turnurile gemene ale World Trade Center, distruse de atacul terorist din 11 septembrie, 2oo1, eveniment nefericit care a schimbat fata istoriei. Dar daca pana acum am citat mai ales din cartea lui Ash si Bonson, dati-mi voie sa va descretesc fruntile cu o poveste despre Farul din Alexandria, poveste auzita de mine la fata locului. Arhitectul Sostrat din Cnid a construit farul pe insula Faros la 3 km. de portul Alexandria si nu se stie daca insula a capatat numele dupa far sau farul dupa insula. El a dainuit 1700 de ani. Cei mai mari concurenti ai arabilor, care intre timp cucerisera Egiptul, erau bizantinii. Farul inalt de 124 m. le era de mare ajutor celor din Alexandria, caci dupa Josefus Flavius el batea pana la 60 de Km. si conducea navele in port si pe timpul noptii. (Azi cel mai puternic far e vizibil cel mult de la 50 de km.). In secolul IX d. H., bizantinii au trimis la Alexandria un spion care l-a convins pe califul Al Walid ca la temelia farului s-ar gasi o mare comoara. Lacom, califul a inceput sa darame farul in speranta ca va gasi comoara. Ajuns la jumatatea constructiei, cum spionul se si facuse nevazut, Al Walid si-a dat seama ca fusese tras pe sfoara.

A incercat sa reconstruiasca farul din caramizi. I-a fost imposibil sa ajunga la inaltimea celui dintai. Atunci s-a hotarat sa instaleze oglinda, care marea luminozitatea si de care se spune ca ar fi fost construita chiar de Arhimede, la inaltimea unde ajunsesera zidarii. Acestia insa o scapara din maini si imensa oglinda, ajunsa la pamant, se facu tandari. Cutremurele au distrus restul. Acum amatorii de scufundari pot gasi urme ale faimosului far, pe fundul marii, la cativa kilometri de portul Alexandria. O pot incerca si sportivii nostri.